Atentie: nu recomand sa cititi daca nu ati vazut filmul!
Am vazut o parte din acest film mai de mult, la televizor... Am vazut ca se bateau “baietii” printr-un subsol de cladire, ca isi imprastiau sangele pe acolo, ...si am crezut ca e un film de tip “van damme” sau “bruce lee”... A venit publicitatea si am schimbat postul. Si schimbat a ramas... Asa ca impresia mea despre acest film era proasta...
L-am regasit intr-un top de filme, ...era printre primele... Si nu erau si alte filme cu van damme si bruce lee pe acolo... Asa ca l-am descarcat si l-am vizionat ...De la inceput :)
Mi-am dat seama ca ratasem un film bun. Intr-un fel e bine ca l-am ratat atunci, pentru ca ii pierdusem inceputul si era pacat.
Pentru ca imi place sa fac legaturi cu alte filme, ...mie mi-a amintit de “A Beautiful Mind”, un film care mi-a placut mult. Legatura e doar una “subtire”, si anume “schizofrenia” :) In rest, subiectul e total diferit...:)
Ce mi-a transmis mie filmul? Probabil ca mai multe, ...unele o sa le uit, altele o sa le mai descopar cu timpul. Insa momentan, filmul mi-a transmis in principal urmatoarea “chestie”: omul satul de societatea asta falsa, plina de marketing si corporatii, de placeri artificial create de a consuma, de a cumpara cat mai mult, precum si satul de stereotipii, clisee, de munca zilnica, rutinata, satul de sefi, de stres, de insomnii... cauta si gaseste “scaparea”, solutia de “salvare”... Iar dat fiind ca societatea devine un “extrem”, solutia gasita e celalalt “extrem”... :) “Omul Ikea” se descotoroseste de viata lui trista si de societatea controlata de corporatii...
Concret: omul nostru, genul omului docil, integrat in sistem, dar satul pana-n gat, nefericit, stresat, sufera de insomnii puternice... Nu poate sa planga, nu poate sa se descarce, ...nu gaseste nicio supapa prin care sa se elibereze. Incepe sa participe la intruniri ale asociatiilor “nefericitilor” (tuberculosii, cei cu cancer testicular si bilute extirpate etc)... Intr-o prima faza gaseste aici mijlocul de “descarcare”... Incepe sa planga cu ceilalti, incepe sa lase “durerea” sa iasa (desi era de alta natura). La un moment dat mai constata ca era cineva, o tipa, asemenea lui – care facea “turism” intre diferitele intruniri ale “nefericitilor”, fara a avea o problema fizica, la fel ca si el...
Intr-o zi, cand se intorcea dintr-o “deplasare”, in avion intalneste un personaj altfel decat tot ce intalnise pana atunci – tipul care era “eliberat” de constrangerile societatii (jucat de Brad Pitt)... Au o discutie scurta, un schimb de carti de vizita si totul merge mai departe. Ajuns acasa, isi gaseste apartamentul devastat de un incendiu. Il suna pe tipul din avion, se intalnesc, apoi incepe toata “aventura” lor... Tipul ii schimba viata... Ca un joc, incep sa se lupte, sa-si descarce pumni unul altuia... Era mijlocul de a se elibera de tensiuni... Toate stresurile si grijile pareau mai marunte dupa ce luai niste pumni in fatza :)
Ideea e interesanta, ...daca se realizeaza cu pumnii inca ma mai gandesc :)...
Tot asemanator, la un moment dat intra peste un angajat la un magazinas, il iau la pumni si il ameninta cu pistolul... Ala face pe el..., e in pragul disperarii, ...crede ca va fi ucis... E intrebat daca sa fie vanzator la magazinas era ceea ce isi dorea in viata si afla ca de fapt el ar fi vrut sa urmeze medicina veterinara (...parca, nu mai tin minte exact) si ca a abandonat-o din cauza greutatilor sau ceva de genul... Apoi ii dau drumul, cu conditia sa se reapuce sa-si urmeze adevaratul vis, ...ca daca nu vin peste el si il ucid... Morala era ca omul ala cu siguranta va vedea cu alti ochi viata, dupa ce a trecut atat de aproape de moarte, ...ca a doua zi dimineatza cu siguranta va avea cel mai bun mic dejun... si ca va incepe sa vada cu adevarat lucrurile importante (cum ar fi sa-si urmeze adevaratul vis).
In afara de astea, in film chiar sunt lupte: ...clubul de lupta creat de cei 2 si tot mai multi oameni care se elibereaza de societate si tensiunea cotidiana care se inscriu in acest club... si isi descarca pumni unii altora, pentru ca imediat dupa aceea sa fie prieteni... Si mai e o operatiune de proportii organizata de tipul “Brad Pitt” pentru a lichida nucleele societatii – demolarea cu bombe a principalelor cladiri ale corporatiilor (de fapt un “simbol”).
Interesante mi s-au mai parut niste scene la biroul tipului “stresat”, care imi aduc aminte de “American Beauty”... Eliberat de stresul “marunt” al sefilor, al sarcinilor de serviciu, ...tipul e total altul... Nu mai este stapanit de sefi, de dead-line-uri, de goana dupa bonusuri si mariri, dupa bani pentru consumul necesar lui “Ikeaboy”... Nu ma leg de faptul ca venea total bumbacit, cu sangele siroaie, ...asta o trecem la capitolul “extrema” :), la fel ca si bumbaceala pe care si-o trage singur pentru a-l incrimina pe sefu’ si care ii asigura “prima de retragere” suficienta pentru o viata linistita :)
Catre finalul filmului, similar cu “A Beautiful Mind”, avem revelatia ca prietenul “Brad Pitt” era de fapt tot tipul stresat, dedublat – personalitatea lui cea dezinhibata, puternica, sexy, sigura pe sine, care o “are” si pe tipa de care vorbeam la un moment dat (de la asociatiile de “nefericiti”) si totodata tipul care conduce operatiunea de distrugere a corporatiilor ...
Concluzia: dincolo de exagerari, ideea filmului este foarte frumoasa... Exagerarea este modul de a o face foarte clara, evidenta... Un film frumos, ce merita vazut...
Am vazut o parte din acest film mai de mult, la televizor... Am vazut ca se bateau “baietii” printr-un subsol de cladire, ca isi imprastiau sangele pe acolo, ...si am crezut ca e un film de tip “van damme” sau “bruce lee”... A venit publicitatea si am schimbat postul. Si schimbat a ramas... Asa ca impresia mea despre acest film era proasta...
L-am regasit intr-un top de filme, ...era printre primele... Si nu erau si alte filme cu van damme si bruce lee pe acolo... Asa ca l-am descarcat si l-am vizionat ...De la inceput :)
Mi-am dat seama ca ratasem un film bun. Intr-un fel e bine ca l-am ratat atunci, pentru ca ii pierdusem inceputul si era pacat.
Pentru ca imi place sa fac legaturi cu alte filme, ...mie mi-a amintit de “A Beautiful Mind”, un film care mi-a placut mult. Legatura e doar una “subtire”, si anume “schizofrenia” :) In rest, subiectul e total diferit...:)
Ce mi-a transmis mie filmul? Probabil ca mai multe, ...unele o sa le uit, altele o sa le mai descopar cu timpul. Insa momentan, filmul mi-a transmis in principal urmatoarea “chestie”: omul satul de societatea asta falsa, plina de marketing si corporatii, de placeri artificial create de a consuma, de a cumpara cat mai mult, precum si satul de stereotipii, clisee, de munca zilnica, rutinata, satul de sefi, de stres, de insomnii... cauta si gaseste “scaparea”, solutia de “salvare”... Iar dat fiind ca societatea devine un “extrem”, solutia gasita e celalalt “extrem”... :) “Omul Ikea” se descotoroseste de viata lui trista si de societatea controlata de corporatii...
Concret: omul nostru, genul omului docil, integrat in sistem, dar satul pana-n gat, nefericit, stresat, sufera de insomnii puternice... Nu poate sa planga, nu poate sa se descarce, ...nu gaseste nicio supapa prin care sa se elibereze. Incepe sa participe la intruniri ale asociatiilor “nefericitilor” (tuberculosii, cei cu cancer testicular si bilute extirpate etc)... Intr-o prima faza gaseste aici mijlocul de “descarcare”... Incepe sa planga cu ceilalti, incepe sa lase “durerea” sa iasa (desi era de alta natura). La un moment dat mai constata ca era cineva, o tipa, asemenea lui – care facea “turism” intre diferitele intruniri ale “nefericitilor”, fara a avea o problema fizica, la fel ca si el...
Intr-o zi, cand se intorcea dintr-o “deplasare”, in avion intalneste un personaj altfel decat tot ce intalnise pana atunci – tipul care era “eliberat” de constrangerile societatii (jucat de Brad Pitt)... Au o discutie scurta, un schimb de carti de vizita si totul merge mai departe. Ajuns acasa, isi gaseste apartamentul devastat de un incendiu. Il suna pe tipul din avion, se intalnesc, apoi incepe toata “aventura” lor... Tipul ii schimba viata... Ca un joc, incep sa se lupte, sa-si descarce pumni unul altuia... Era mijlocul de a se elibera de tensiuni... Toate stresurile si grijile pareau mai marunte dupa ce luai niste pumni in fatza :)
Ideea e interesanta, ...daca se realizeaza cu pumnii inca ma mai gandesc :)...
Tot asemanator, la un moment dat intra peste un angajat la un magazinas, il iau la pumni si il ameninta cu pistolul... Ala face pe el..., e in pragul disperarii, ...crede ca va fi ucis... E intrebat daca sa fie vanzator la magazinas era ceea ce isi dorea in viata si afla ca de fapt el ar fi vrut sa urmeze medicina veterinara (...parca, nu mai tin minte exact) si ca a abandonat-o din cauza greutatilor sau ceva de genul... Apoi ii dau drumul, cu conditia sa se reapuce sa-si urmeze adevaratul vis, ...ca daca nu vin peste el si il ucid... Morala era ca omul ala cu siguranta va vedea cu alti ochi viata, dupa ce a trecut atat de aproape de moarte, ...ca a doua zi dimineatza cu siguranta va avea cel mai bun mic dejun... si ca va incepe sa vada cu adevarat lucrurile importante (cum ar fi sa-si urmeze adevaratul vis).
In afara de astea, in film chiar sunt lupte: ...clubul de lupta creat de cei 2 si tot mai multi oameni care se elibereaza de societate si tensiunea cotidiana care se inscriu in acest club... si isi descarca pumni unii altora, pentru ca imediat dupa aceea sa fie prieteni... Si mai e o operatiune de proportii organizata de tipul “Brad Pitt” pentru a lichida nucleele societatii – demolarea cu bombe a principalelor cladiri ale corporatiilor (de fapt un “simbol”).
Interesante mi s-au mai parut niste scene la biroul tipului “stresat”, care imi aduc aminte de “American Beauty”... Eliberat de stresul “marunt” al sefilor, al sarcinilor de serviciu, ...tipul e total altul... Nu mai este stapanit de sefi, de dead-line-uri, de goana dupa bonusuri si mariri, dupa bani pentru consumul necesar lui “Ikeaboy”... Nu ma leg de faptul ca venea total bumbacit, cu sangele siroaie, ...asta o trecem la capitolul “extrema” :), la fel ca si bumbaceala pe care si-o trage singur pentru a-l incrimina pe sefu’ si care ii asigura “prima de retragere” suficienta pentru o viata linistita :)
Catre finalul filmului, similar cu “A Beautiful Mind”, avem revelatia ca prietenul “Brad Pitt” era de fapt tot tipul stresat, dedublat – personalitatea lui cea dezinhibata, puternica, sexy, sigura pe sine, care o “are” si pe tipa de care vorbeam la un moment dat (de la asociatiile de “nefericiti”) si totodata tipul care conduce operatiunea de distrugere a corporatiilor ...
Concluzia: dincolo de exagerari, ideea filmului este foarte frumoasa... Exagerarea este modul de a o face foarte clara, evidenta... Un film frumos, ce merita vazut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu