Mi-a placut mult Crash... Mai mult decat Babilon si Magnolia, filme cu care seamana. La fel ca si in acelea, poate sunt exagerate unele conexiuni sau unele evenimente, ...dar e un film sensibil, care transmite multe...
Nucleul “intrigii” e dat de ciocnirea dintre rase... Si unde altundeva sa fie atatea rase la un loc decat in America... Albi, negri, sud-americani, chinezi, persani etc si-au unit destinele in America... Fiecare cu sperantele lor, fiecare cu viata lor... Prejudecati mai vechi si mai noi, sau dimpotriva, incercarea de a trece peste prejudecati si de a coexista, ...aspiratii, bune intentii, rele intentii, impulsuri si reactii de moment, probleme curente ale vietii sau jocuri de interese, fapte bune si greseli, toate se “ciocnesc” intr-o increngatura de evenimente si personaje interconectate pe ringul american (Los Angeles, parca)... Negrii, care desi incepusera sa patrunda in toate straturile societatii americane, fie erau priviti cu neincredere si asociati cu crima, fie erau “favorizati” artificial pentru a se “dovedi” ca sunt integrati in societate, fie defavorizati si stigmatizati, fie se alearga dupa voturile lor etc. Celelalte rase – asiaticii, persanii, chinezii, sau latino-americanii erau intr-o pozitie similara... Albii, ...la randul lor se simteau incorsetati si culmea, defavorizati de favorizarea altora...
Dar Crash nu vorbeste despre “rase” la nivel macro, ...Crash ne arata o particica din vietzile unor oameni care se intalnesc in acest context... Si sunt intamplari care emotioneaza... Destinul/ hazardul pare a juca un rol major...
...Mi se pare atat de frustrant, ...atat de trist, ...cum se poate actiona gresit si cum se face atata rau, ...sub un impuls de moment, o orbire, ...fara ca persoana sa fie rea in sine, ba chiar avand bune intentii... Se intampla in Crash... Se intampla si reversul, ...persoana care initial a facut rau si a actionat gresit, ...sa salveze pe cel caruia ii facuse rau, cel care il ura, in cu totul si cu totul alt context...
Nu stii niciodata ce te asteapta sau ce impact vor avea actiunile tale... Oamenii gandesc si actioneaza pe moment de foarte multe ori ...Iar daca in momentul respectiv sunt sub influenta unor frustrari, unor prejudecati, unor orgolii, unor “etichete”, unor trairi, unor patosuri, unor temeri etc, atunci este foarte posibil sa actioneze gresit. La fel, daca nu il intelege pe cel cu care e, ...nu ii simte trairile, nu stie sa-l “impace” ...atunci il dezamageste... Pe langa asta, multe tin de destin/hazard... Nu stii ce urmeaza, in ce vei fi implicat, ...care vor fi consecintele actiunilor tale mai departe, ...dincolo de perspectiva marunta pe care o avem pe moment...
“Destin” mi se pare termenul optimist /constructiv pentru “hazard”... “Destin” inseamna ca esti “destinat” pentru ceva, ai rezervat un “scop”... “Hazard” pe de alta parte este “la intamplare”, dupa cum se nimereste, dupa cum se potriveste :) ... Iar intrebarea multor oameni, ...uneori chiar cautarea -mai mult sau mai putin “disperata”-, este daca au un “destin”, un “scop” in viatza...
Eu nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare... Incerc sa imi dau seama... Uneori cred ca am un destin, ...unele intamplari din viatza mea par a fi directionate catre “ceva”, ...alteori nu cred... De asemenea foarte probabil ca o parte din “destin” ni-l construim singuri, prin deciziile si actiunile noastre... Ma gandesc insa la partea pe care nu o putem “controla”. Este aceasta – intr-o masura mai mica sau mai mare- urmare a unei/unor “vointze”/ “fortze” superioare care ne “ghidoneaza” catre ceva, ...sau aceasta parte “necontrolata noua” este “hazard”??? Cand ma gandesc la partea “necontrolata” ma refer la foarte multe (unele cu “impact major”) – de la oamenii cu care ne intalnim “intamplator” si care ne schimba mai mult sau mai putin viatza, la evenimente, intamplari care sunt “neplanificate” si mai mult sau mai putin sub controlul nostru, fie ele bune sau rele – sa te indragostesti, sa iubesti, sa te imbolnavesti, sa ai un accident, sa accidentezi pe cineva, sa salvezi pe cineva, sa fii intr-un anumit loc la un moment dat unde actiunile tale sa faca “diferenta”, ...sa mori sau sa renasti ...sau toate astea sa se intample in jurul tau, sa fii martor la ele... Eu unul nu simt ca am controlul asupra acestora (de fapt nu am controlul nici asupra unora mai la indemana...), ...si nu stiu daca sunt directionat sau nu intr-o anumita parte... Nu stiu daca persoanele pe care le cunosc s-au nimerit sa le cunosc ca urmare a unor intamplari si contexte care imi erau “pre-destinate” sau ca urmare a unei cauzalitati “normale”, dar necontrolate, hazard... Nu stiu daca faptul ca sunt intr-un loc la un moment dat, ca ajung sa fac anumite lucruri si sa iau anumite decizii in acele contexte, conform trairilor si “constructiei” mele, ... ca ma indragostesc, ...ca iubesc pe cineva, ... si poate ca ”ratez” sa ma indragostesc si sa iubesc pe altcineva, ...este ceva care se intampla intr-o anumita directie “pre-destinata” sau pur si simplu se intampla intr-o cauzalitate generala, din care fac parte atat deciziile si actiunile noastre controlate cat si “evenimentele” necontrolate...
Nu stiu daca suntem asemenea unor bile de biliard si cineva ne da “impulsuri” intr-o anumita directie, tinand cont de dispunerea celorlalte bile pe masa de joc si a ciocnirilor prevazute ...Sau pur si simplu singurele “directii” pe care le avem date sunt intre viata -> moarte, intr-un anumit spatiu si timp, cu o anumita “constructie” interioara a noastra, influentati de exterior si urmand niste “reguli” (ale universului, societatii etc), “reguli” asupra carora puterea noastra sau a altora mai poate interveni la un nivel mai mic sau mai mare, ...dar fara a face parte dintr-un Mare Plan... Nu stiu, ...si este posibil sa nu aflu niciodata, ...sau este posibil sa aflu “adevarul meu” (si al mai multora), ...cel care ma va “ghidona”... Indiferent cum ar fi, important este sa fiu impacat si fericit...
Era un alt film interesant – dar nu mai tin minte cum se numeste, iar actorii cu atat mai putin – in care personajul principal, care avea viatza lui, ticurile lui, trairile lui etc, realizeaza ca de fapt este “controlat” de o “voce” – asemenea unui povestitor, care ii scria viatza... Si chiar asta se si intampla, ...el fiind de fapt personajul unui roman al unei scriitoare contemporane lui, care tocmai scria romanul si cauta un final pentru acesta... Personajul isi controla viatza, isi controla actiunile pana la un anumit punct, ...dar marile evenimente si intamplari, inclusiv “constructia” lui erau controlate de roman... Iar partea “nasoala” (sau haioasa) este ca scriitoarea obisnuia sa-si sfarseasca romanele in mod tragic, cu moartea personajului principal, ...si tocmai se afla intr-o pana de inspiratie, cautand “moartea perfecta” pentru acesta... Personajul realizeaza ca este personaj intr-un roman si face tot posibilul sa-si gaseasca “creatorul” si “fauritorul destinului sau” - pe autoare...
Mai aminteam intr-un alt mesaj de un serial SF interesant, Sliders (Calatorii in Lumi Paralele). Era interesant modul cum apareau lumile (Pamanturile) paralele, in functie de deciziile si evenimentele majore care au avut loc – erau lumi in care nazistii castigasera razboiul, erau lumi in care Imperiul Roman nu s-a destramat niciodata si ajunsesera sa evolueaze tehnologic in acel context, erau lumi in care femeile erau la conducere, erau lumi “mai bune”, erau lumi “mai rele” etc... La un moment dat, lungind prea mult serialul, ...devine prea “tras de par”... Dar pastrand anumite proportii “credibile”, modul in care lumea s-ar fi schimbat daca doar cateva decizii si evenimente ar fi fost altele, ...mi se pare interesant... Si fac legatura cu intrebarea: exista “cineva” sau “ceva” care urmareste ca in anumite momente majore, ...la nivel de societate, ...sau la nivel de individ, ...sa imprime o anumita directie sau sa “supra-controleze” lucrurile? Raspunsul meu ramane acelasi: nu stiu.
:))
Nucleul “intrigii” e dat de ciocnirea dintre rase... Si unde altundeva sa fie atatea rase la un loc decat in America... Albi, negri, sud-americani, chinezi, persani etc si-au unit destinele in America... Fiecare cu sperantele lor, fiecare cu viata lor... Prejudecati mai vechi si mai noi, sau dimpotriva, incercarea de a trece peste prejudecati si de a coexista, ...aspiratii, bune intentii, rele intentii, impulsuri si reactii de moment, probleme curente ale vietii sau jocuri de interese, fapte bune si greseli, toate se “ciocnesc” intr-o increngatura de evenimente si personaje interconectate pe ringul american (Los Angeles, parca)... Negrii, care desi incepusera sa patrunda in toate straturile societatii americane, fie erau priviti cu neincredere si asociati cu crima, fie erau “favorizati” artificial pentru a se “dovedi” ca sunt integrati in societate, fie defavorizati si stigmatizati, fie se alearga dupa voturile lor etc. Celelalte rase – asiaticii, persanii, chinezii, sau latino-americanii erau intr-o pozitie similara... Albii, ...la randul lor se simteau incorsetati si culmea, defavorizati de favorizarea altora...
Dar Crash nu vorbeste despre “rase” la nivel macro, ...Crash ne arata o particica din vietzile unor oameni care se intalnesc in acest context... Si sunt intamplari care emotioneaza... Destinul/ hazardul pare a juca un rol major...
...Mi se pare atat de frustrant, ...atat de trist, ...cum se poate actiona gresit si cum se face atata rau, ...sub un impuls de moment, o orbire, ...fara ca persoana sa fie rea in sine, ba chiar avand bune intentii... Se intampla in Crash... Se intampla si reversul, ...persoana care initial a facut rau si a actionat gresit, ...sa salveze pe cel caruia ii facuse rau, cel care il ura, in cu totul si cu totul alt context...
Nu stii niciodata ce te asteapta sau ce impact vor avea actiunile tale... Oamenii gandesc si actioneaza pe moment de foarte multe ori ...Iar daca in momentul respectiv sunt sub influenta unor frustrari, unor prejudecati, unor orgolii, unor “etichete”, unor trairi, unor patosuri, unor temeri etc, atunci este foarte posibil sa actioneze gresit. La fel, daca nu il intelege pe cel cu care e, ...nu ii simte trairile, nu stie sa-l “impace” ...atunci il dezamageste... Pe langa asta, multe tin de destin/hazard... Nu stii ce urmeaza, in ce vei fi implicat, ...care vor fi consecintele actiunilor tale mai departe, ...dincolo de perspectiva marunta pe care o avem pe moment...
“Destin” mi se pare termenul optimist /constructiv pentru “hazard”... “Destin” inseamna ca esti “destinat” pentru ceva, ai rezervat un “scop”... “Hazard” pe de alta parte este “la intamplare”, dupa cum se nimereste, dupa cum se potriveste :) ... Iar intrebarea multor oameni, ...uneori chiar cautarea -mai mult sau mai putin “disperata”-, este daca au un “destin”, un “scop” in viatza...
Eu nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare... Incerc sa imi dau seama... Uneori cred ca am un destin, ...unele intamplari din viatza mea par a fi directionate catre “ceva”, ...alteori nu cred... De asemenea foarte probabil ca o parte din “destin” ni-l construim singuri, prin deciziile si actiunile noastre... Ma gandesc insa la partea pe care nu o putem “controla”. Este aceasta – intr-o masura mai mica sau mai mare- urmare a unei/unor “vointze”/ “fortze” superioare care ne “ghidoneaza” catre ceva, ...sau aceasta parte “necontrolata noua” este “hazard”??? Cand ma gandesc la partea “necontrolata” ma refer la foarte multe (unele cu “impact major”) – de la oamenii cu care ne intalnim “intamplator” si care ne schimba mai mult sau mai putin viatza, la evenimente, intamplari care sunt “neplanificate” si mai mult sau mai putin sub controlul nostru, fie ele bune sau rele – sa te indragostesti, sa iubesti, sa te imbolnavesti, sa ai un accident, sa accidentezi pe cineva, sa salvezi pe cineva, sa fii intr-un anumit loc la un moment dat unde actiunile tale sa faca “diferenta”, ...sa mori sau sa renasti ...sau toate astea sa se intample in jurul tau, sa fii martor la ele... Eu unul nu simt ca am controlul asupra acestora (de fapt nu am controlul nici asupra unora mai la indemana...), ...si nu stiu daca sunt directionat sau nu intr-o anumita parte... Nu stiu daca persoanele pe care le cunosc s-au nimerit sa le cunosc ca urmare a unor intamplari si contexte care imi erau “pre-destinate” sau ca urmare a unei cauzalitati “normale”, dar necontrolate, hazard... Nu stiu daca faptul ca sunt intr-un loc la un moment dat, ca ajung sa fac anumite lucruri si sa iau anumite decizii in acele contexte, conform trairilor si “constructiei” mele, ... ca ma indragostesc, ...ca iubesc pe cineva, ... si poate ca ”ratez” sa ma indragostesc si sa iubesc pe altcineva, ...este ceva care se intampla intr-o anumita directie “pre-destinata” sau pur si simplu se intampla intr-o cauzalitate generala, din care fac parte atat deciziile si actiunile noastre controlate cat si “evenimentele” necontrolate...
Nu stiu daca suntem asemenea unor bile de biliard si cineva ne da “impulsuri” intr-o anumita directie, tinand cont de dispunerea celorlalte bile pe masa de joc si a ciocnirilor prevazute ...Sau pur si simplu singurele “directii” pe care le avem date sunt intre viata -> moarte, intr-un anumit spatiu si timp, cu o anumita “constructie” interioara a noastra, influentati de exterior si urmand niste “reguli” (ale universului, societatii etc), “reguli” asupra carora puterea noastra sau a altora mai poate interveni la un nivel mai mic sau mai mare, ...dar fara a face parte dintr-un Mare Plan... Nu stiu, ...si este posibil sa nu aflu niciodata, ...sau este posibil sa aflu “adevarul meu” (si al mai multora), ...cel care ma va “ghidona”... Indiferent cum ar fi, important este sa fiu impacat si fericit...
Era un alt film interesant – dar nu mai tin minte cum se numeste, iar actorii cu atat mai putin – in care personajul principal, care avea viatza lui, ticurile lui, trairile lui etc, realizeaza ca de fapt este “controlat” de o “voce” – asemenea unui povestitor, care ii scria viatza... Si chiar asta se si intampla, ...el fiind de fapt personajul unui roman al unei scriitoare contemporane lui, care tocmai scria romanul si cauta un final pentru acesta... Personajul isi controla viatza, isi controla actiunile pana la un anumit punct, ...dar marile evenimente si intamplari, inclusiv “constructia” lui erau controlate de roman... Iar partea “nasoala” (sau haioasa) este ca scriitoarea obisnuia sa-si sfarseasca romanele in mod tragic, cu moartea personajului principal, ...si tocmai se afla intr-o pana de inspiratie, cautand “moartea perfecta” pentru acesta... Personajul realizeaza ca este personaj intr-un roman si face tot posibilul sa-si gaseasca “creatorul” si “fauritorul destinului sau” - pe autoare...
Mai aminteam intr-un alt mesaj de un serial SF interesant, Sliders (Calatorii in Lumi Paralele). Era interesant modul cum apareau lumile (Pamanturile) paralele, in functie de deciziile si evenimentele majore care au avut loc – erau lumi in care nazistii castigasera razboiul, erau lumi in care Imperiul Roman nu s-a destramat niciodata si ajunsesera sa evolueaze tehnologic in acel context, erau lumi in care femeile erau la conducere, erau lumi “mai bune”, erau lumi “mai rele” etc... La un moment dat, lungind prea mult serialul, ...devine prea “tras de par”... Dar pastrand anumite proportii “credibile”, modul in care lumea s-ar fi schimbat daca doar cateva decizii si evenimente ar fi fost altele, ...mi se pare interesant... Si fac legatura cu intrebarea: exista “cineva” sau “ceva” care urmareste ca in anumite momente majore, ...la nivel de societate, ...sau la nivel de individ, ...sa imprime o anumita directie sau sa “supra-controleze” lucrurile? Raspunsul meu ramane acelasi: nu stiu.
:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu