Nu cred ca exista ceva “de neinteles”... Chiar daca noi nu putem sa ii percepem “intelesul”... “Inexplicabilul” sau “de neinteles” este inexplicabil/de neinteles pentru noi... atat. “Inexplicabilul” nu respecta “logica” noastra, “intelesul” nostru, exceptiile acceptate de noi, limitele acceptate de noi...
Daca raurile ar incepe sa curga in sus, ...daca timpul s-ar inversa si noi am intineri, iar viata noastra ar incepe din moarte si s-ar finaliza cu un “orgasm”- al parintilor nostri :), cum ar fi? ...Acum toate astea sunt “aberatii” ale gandirii, ...depasind limitele SF-urilor, ...depasind in mod aberant limitele “normalului”... Daca totusi astea chiar s-ar intampla, ...daca sistemele “normalului” nostru ar fi rescrise, ...si daca am uita vechiul “normal”, atunci toate acelea ar fi “normal”. Iar stiinta si perceptia acelui “normal” ar “intelege” fenomenul prin care “raurile curg in sus”, ar “accepta” cum timpul curge in acel sens (pe care noi acum il numim “inapoi”), si cum ...din pamant ne tragem, in pamant ajungem, ...la fel ca acum, dar “invers”...
Ceea ce am scris in paragraful anterior cu “raurile care curg in sus”... si “normalul invers” am vaga senzatie ca am citit undeva... Dar nu mai tin minte unde, a fost tare de mult...
Poate aceste “citiri”, ...poate SF-urile, ...poate “constructia” mea (minte si suflet, ...atomi si energie, ...acumulari, pierderi si transformari, ...simtiri/ descarcari electrice sau metafizice... ... ...), ...toate aceste “cunoscute” si “necunoscute” m-au facut sa pot simti si gandi “larg”... Filme SF favorite, precum “Dark City” si “Matrix” m-au facut sa ma gandesc profund la “realitatea” noastra, la iluzii si real... Alte filme SF favorite, precum “I Robot” si “A.I” m-au pus mult pe ganduri legat de constiinta noastra, existenta noastra, destinul nostru si despre dragoste... Despre dragoste si magie, despre explicabil/inexplicabil, iluzie si fericire este si un alt film “bulversant” – Iluzionistul...
Imaginatia oamenilor, intrebarile oamenilor ajung departe... Si fac asta (se intreaba si isi raspund, “rational” sau prin “simtiri”...) de mii de ani... Se intrebau grecii antici, se intrebau egiptenii antici..., ne intrebam si noi astazi... Mijloacele prin care se manifesta “raspunsurile”, “zbaterile” noastre s-au schimbat oarecum, ...societatea a evoluat (cel putin tehnologic) sau involuat (senzorial/extrasenzorial – cum zic unii). Oricum s-a schimbat.
Acum traim intr-o lume cu peste 6 miliarde de oameni... Multi “prosti” (nu in sens negativ), multi rutinati, multi nefericiti, multi legati de un concret banal (sau “nebanal”) ... un concret care ii trage si din care nu vor iesi toata viata... Sunt insa si multi oameni “altfel”... Oameni care pot sa isi puna amprenta intr-un mod deosebit... Unii au sansa sa o faca, altii nu o au... Pentru ca societatea omeneasca nu este o trambulina din care pot sari oamenii... Societatea umana este un “sistem”... Un “sistem” care ruleaza dupa niste “reguli”, dupa un anumit “tabiet”... Nu ma refer in primul rand la “reguli” scrise, acelea sunt o mica parte din “sistem”...
Societatea umana “functioneaza” dupa un “normal” al naturii, al “cunoscutului perceptibil”, dar si al “necunoscutului”, intr-o masura mai mica sau mai mare. Un “normal”, un “firesc” pe care noi l-am “etichetat” ca atare de multe ori, si pe care incercam sa-l cunoastem/ sa-l patrundem (stiintific sau metafizic) cat mai bine. Oricum, societatea si noi am ajuns asa cum suntem acum prin transformari succesive si in contexte diferite... ...Si nu este sigurul “normal” la care s-ar fi putut ajunge ...Multe alte “normaluri” paralele ar fi putut sa se fi intamplat... (social, tehnologic, cultural, religios, politic, inclusiv biologic etc...). Un serial SF interesant pe aceasta tema mi s-a parut “Sliders” –“Calatorii in Lumi paralele”...
“Sistemul” functioneaza in cadrul acestui “normal” al nostru... Nu imi propun sa incerc sa il descriu sau sa il “acopar”. Nu se poate face asa ceva in mod “absolut”. Pot acoperi cel mult mai multe “unghiuri de vedere”, mai multe “pozitii”..., atata tot... Ceea ce vroiam sa fac era doar sa schitez cadrul general in care noi, indivizii, ne traim viata, in cadrul acestui sistem... Un sistem care ni se potriveste, in care ne adaptam, sau din care vrem sa “evadam”, ...depinde de individ. S-au facut filme frumoase si pe aceasta tema, ...unul dintre ele este “Into the Wild” (omul care vrea sa evadeze din societate)... La polul opus, al omului care lupta (ingrozitor de mult) sa se integreze/realizeze in societate as putea sa includ filmul “The Pursuit of Happyness”, un film de asemenea foarte frumos... Sunt “poluri opuse”, unghiuri de vedere total diferite..., la fel de “touching” cand esti pe aceeasi pozitie..., ...sau la fel de “nu e ce simt eu” daca pozitia ta e alta.
La nivelul individului ...lucrurile poate chiar se complica, pentru ca este pozitia din care gandim noi predominant, din care simtim, in care traim ...pentru ca suntem indivizi... Sunt relativ putini oameni care obisnuiesc sa gandeasca in mod uzual deasupra gandirii “individului”, gandind la nivel “macro”, la nivel de societate. De obicei acestia sunt oameni de stat “luminati”, scriitori, filozofi, producatori de film etc, ...dar sunt si alti astfel de oameni... Probabil ca multi oameni isi pun si intrebari “deasupra individului”, ...dar destul de rar, nu traiesc gandind la acel nivel..., durerile si nevoile lor sunt la nivel de individ...
Legat de individ, oricat m-as zbate sa “inteleg”, sa “acopar” tot, din nou asta imi este imposibil... As acoperi cel mult cateva subiecte si numai din cateva “unghiuri de vedere”... Dar probabil ca intotdeauna eu o sa ma “zbat” ...O fac pentru ca asa sunt, ...pentru ca vreau sa gasesc unghiuri de vedere potrivite, raspunsuri potrivite la subiecte diferite, care sa ma faca sa ma simt “bine”, “implinit”, “sa inteleg”, ...sau poate, in mod mai mult sau mai putin egoist, sa ma simt “intelept”... In final probabil ca tanjesc dupa o “revelatie”, ...dupa o “revelatie” care sa ma faca sa simt gustul de “bine” sau de “fericit” si sa traiesc continuu cu acest gust de “bine”, “fericit”, “in acord cu mine si cu inconjuratorul”...
Dintre toate subiectele abordabile pentru un individ deschid acum un subiect “simplu” - fericirea :) Si sper ca voi fi mai “intelept” daca voi intelege mai bine macar o parte din acest “subiect”... Si raman la “unghiul de vedere” ca nimic nu este “de neinteles”..., dar de asemenea ca multe nu pot fi intelese de mine si de noi, oamenii...
Un sfat “inteligent” probabil ca ar fi – nu cauta fericirea in raspunsuri la intrebari, cauta fericirea in lucruri care te fac fericit! ...Dar daca “raspunsul la intrebari” te face fericit? ...Asta ar fi o exagerare, un “unghi de vedere” nepotrivit pentru majoritatea, inclusiv pentru mine... Raspunsurile la intrebari nu ma fac fericit, ...uneori ma fac chiar nefericit, ...insa lipsa raspunsurilor iarasi ma “roade” si ma face nefericit...
Ce ma face pe mine fericit? La fel ca pentru multi alti oameni, ...ma fac sa simt “gust de fericire” foarte multe lucruri simple, frumoase ... Un rasarit de soare “special”, un sarut “special”, o vorba, o apreciere “speciala”, o recunoastere din partea unei persoane “speciale”, o revelatie “frumoasa”, o muzica “speciala” intr-un moment “special”, un peisaj “special” – un munte, o mare, un lac, un cer “special” cu stele sau cu nori, ma fac sa simt “gust de fericire”... Iubirea, pasiunea, o dorinta puternica implinita, un dor rau realizat, ma fac sa simt puternic “gust de fericire”, uneori atat de puternic...
Am trecut “special”, pentru ca aceleasi “lucruri” in lipsa atributului “special” nu dau “gustul de fericire” si sunt doar niste lucruri banale... ... ... Totul tine de noi... Specialul, fericirea (gustul de~) tine de persoana...
Stiu ca vreau sa fiu fericit, sa simt “gustul de fericit”... Din pacate sunt foarte multe lucruri care imi dau un gust opus, de “neimplinit”, de “nefericit”. Inclusiv lucruri marunte, simple, dar peste care nu pot sa “sar”, ...lucruri care ma obosesc, ma consuma, ma epuizeaza... La fel ca si “fericirea” si acestea tin de subiect... Nu vreau sa le amintesc acum, ...sunt ca niste “monstrii” care acum poate ca “dorm” si mi-e frica sa nu ii trezesc. Imi face mai bine sa vorbesc de “fericire”, ...de cautarea “gustului de fericire”... Chiar daca nu la sfarsitul fiecarei zile am acest gust, poate uneori chiar dimpotriva, ....sau poate ca doar sunt “neimplinit”... imi lipseste ceva, ...ceva nu intangibil, ceva posibil, ...ceva poate chiar “banal”... Poate imi lipseste energia si dorinta sa obtin acele ceva-uri care imi lipsesc...
Revin la intrebarea “ce te face fericit?” si caut alt unghi de vedere... Probabil ca fericirea e generata de lucruri “normale” sau lucruri mai putin “normale”... De multe ori se spune ca ...fericirea este “de neinteles”... Uneori fericirea se gaseste acolo unde nu te asptepti... Iubirea, pasiunea sunt mari generatoare de fericire (sau de nefericire) uneori “de neinteles”... Nu stii, nu controlezi, nu poti sa te astepti (in mod necesar) la “logica” si “firesc” atunci cand se pune problema de fericire si iubire... Sunt sentimente care te controleaza atunci cand te lovesc, sunt sentimente “oarbe”... Valuri de fericire si iubire vin si trec de unde nu te astepti, ...sau nu vin deloc... Preferabil e sa vina, ...iar daca pastrez comparatia cu “valul”, preferabil e sa inveti sa fi un foarte bun surfer, ...si sa “tragi” de val ...Inclusiv sa stii sa te duci acolo unde sunt valuri... si sa fii fericit atunci cand vine... si sa ramai cu un gust placut de fericire, dupa ce a trecut, ...asteptand si stiind ca va veni altul... sau invatand sa-ti creezi tu valurile... E greu insa sa controlezi... valul te poarta el pe tine si nu stii cand loveste... Pe de alta parte, exista si “valul cel mare”, care te poate purta toata viata pe el... Depinde de la persoana la persoana, de la caracter la caracter, de la context la context... Exista povesti frumoase, unele sunt “basme”, altele au un puternic sambure de adevar si sunt cat se poate de reale -pentru cei implicati. Cateva filme frumoase care abordeaza iubirea, fericirea, nefericirea, cautarea fericirii, “firescul” si “nefirescul”, sunt “Closer”, “Little Children”, “He’s just not that into you” (un pic mai funny, mai “easy”). Filme mai “siropoase”, dar frumoase, pe aceeasi tema a iubirii sunt “The Notebook”, ...“Serendipity”, “Dancing at the Harvest Moon” ...Probabil mai sunt si altele, ...dar nu prefer filmele prea “zaharoase”...
Daca as fi la un supermarket si as gasi pe un raft “fericire”, iar pe altul “energie si dorinta de a fi fericit”, si daca fiecare dintre ele ar fi “infinite”, dar n-ai putea sa-ti alegi decat una dintre ele si o singura data, eu as cumpara pe aceasta din urma... ... “Fericirea” simpla, desi infinita, s-ar epuiza prin ea insasi, ar deveni “plictisitoare” ... In schimb ”energia si dorinta de a fi fericit” e ca si cum ai cumpara “bobocul” si nu “floarea”... As gusta mai mult asta... Fericirea in sine este mai putin decat “motorul fericirii”, ...simt eu... Iar eu imi doresc “motorul fericirii”.
Daca raurile ar incepe sa curga in sus, ...daca timpul s-ar inversa si noi am intineri, iar viata noastra ar incepe din moarte si s-ar finaliza cu un “orgasm”- al parintilor nostri :), cum ar fi? ...Acum toate astea sunt “aberatii” ale gandirii, ...depasind limitele SF-urilor, ...depasind in mod aberant limitele “normalului”... Daca totusi astea chiar s-ar intampla, ...daca sistemele “normalului” nostru ar fi rescrise, ...si daca am uita vechiul “normal”, atunci toate acelea ar fi “normal”. Iar stiinta si perceptia acelui “normal” ar “intelege” fenomenul prin care “raurile curg in sus”, ar “accepta” cum timpul curge in acel sens (pe care noi acum il numim “inapoi”), si cum ...din pamant ne tragem, in pamant ajungem, ...la fel ca acum, dar “invers”...
Ceea ce am scris in paragraful anterior cu “raurile care curg in sus”... si “normalul invers” am vaga senzatie ca am citit undeva... Dar nu mai tin minte unde, a fost tare de mult...
Poate aceste “citiri”, ...poate SF-urile, ...poate “constructia” mea (minte si suflet, ...atomi si energie, ...acumulari, pierderi si transformari, ...simtiri/ descarcari electrice sau metafizice... ... ...), ...toate aceste “cunoscute” si “necunoscute” m-au facut sa pot simti si gandi “larg”... Filme SF favorite, precum “Dark City” si “Matrix” m-au facut sa ma gandesc profund la “realitatea” noastra, la iluzii si real... Alte filme SF favorite, precum “I Robot” si “A.I” m-au pus mult pe ganduri legat de constiinta noastra, existenta noastra, destinul nostru si despre dragoste... Despre dragoste si magie, despre explicabil/inexplicabil, iluzie si fericire este si un alt film “bulversant” – Iluzionistul...
Imaginatia oamenilor, intrebarile oamenilor ajung departe... Si fac asta (se intreaba si isi raspund, “rational” sau prin “simtiri”...) de mii de ani... Se intrebau grecii antici, se intrebau egiptenii antici..., ne intrebam si noi astazi... Mijloacele prin care se manifesta “raspunsurile”, “zbaterile” noastre s-au schimbat oarecum, ...societatea a evoluat (cel putin tehnologic) sau involuat (senzorial/extrasenzorial – cum zic unii). Oricum s-a schimbat.
Acum traim intr-o lume cu peste 6 miliarde de oameni... Multi “prosti” (nu in sens negativ), multi rutinati, multi nefericiti, multi legati de un concret banal (sau “nebanal”) ... un concret care ii trage si din care nu vor iesi toata viata... Sunt insa si multi oameni “altfel”... Oameni care pot sa isi puna amprenta intr-un mod deosebit... Unii au sansa sa o faca, altii nu o au... Pentru ca societatea omeneasca nu este o trambulina din care pot sari oamenii... Societatea umana este un “sistem”... Un “sistem” care ruleaza dupa niste “reguli”, dupa un anumit “tabiet”... Nu ma refer in primul rand la “reguli” scrise, acelea sunt o mica parte din “sistem”...
Societatea umana “functioneaza” dupa un “normal” al naturii, al “cunoscutului perceptibil”, dar si al “necunoscutului”, intr-o masura mai mica sau mai mare. Un “normal”, un “firesc” pe care noi l-am “etichetat” ca atare de multe ori, si pe care incercam sa-l cunoastem/ sa-l patrundem (stiintific sau metafizic) cat mai bine. Oricum, societatea si noi am ajuns asa cum suntem acum prin transformari succesive si in contexte diferite... ...Si nu este sigurul “normal” la care s-ar fi putut ajunge ...Multe alte “normaluri” paralele ar fi putut sa se fi intamplat... (social, tehnologic, cultural, religios, politic, inclusiv biologic etc...). Un serial SF interesant pe aceasta tema mi s-a parut “Sliders” –“Calatorii in Lumi paralele”...
“Sistemul” functioneaza in cadrul acestui “normal” al nostru... Nu imi propun sa incerc sa il descriu sau sa il “acopar”. Nu se poate face asa ceva in mod “absolut”. Pot acoperi cel mult mai multe “unghiuri de vedere”, mai multe “pozitii”..., atata tot... Ceea ce vroiam sa fac era doar sa schitez cadrul general in care noi, indivizii, ne traim viata, in cadrul acestui sistem... Un sistem care ni se potriveste, in care ne adaptam, sau din care vrem sa “evadam”, ...depinde de individ. S-au facut filme frumoase si pe aceasta tema, ...unul dintre ele este “Into the Wild” (omul care vrea sa evadeze din societate)... La polul opus, al omului care lupta (ingrozitor de mult) sa se integreze/realizeze in societate as putea sa includ filmul “The Pursuit of Happyness”, un film de asemenea foarte frumos... Sunt “poluri opuse”, unghiuri de vedere total diferite..., la fel de “touching” cand esti pe aceeasi pozitie..., ...sau la fel de “nu e ce simt eu” daca pozitia ta e alta.
La nivelul individului ...lucrurile poate chiar se complica, pentru ca este pozitia din care gandim noi predominant, din care simtim, in care traim ...pentru ca suntem indivizi... Sunt relativ putini oameni care obisnuiesc sa gandeasca in mod uzual deasupra gandirii “individului”, gandind la nivel “macro”, la nivel de societate. De obicei acestia sunt oameni de stat “luminati”, scriitori, filozofi, producatori de film etc, ...dar sunt si alti astfel de oameni... Probabil ca multi oameni isi pun si intrebari “deasupra individului”, ...dar destul de rar, nu traiesc gandind la acel nivel..., durerile si nevoile lor sunt la nivel de individ...
Legat de individ, oricat m-as zbate sa “inteleg”, sa “acopar” tot, din nou asta imi este imposibil... As acoperi cel mult cateva subiecte si numai din cateva “unghiuri de vedere”... Dar probabil ca intotdeauna eu o sa ma “zbat” ...O fac pentru ca asa sunt, ...pentru ca vreau sa gasesc unghiuri de vedere potrivite, raspunsuri potrivite la subiecte diferite, care sa ma faca sa ma simt “bine”, “implinit”, “sa inteleg”, ...sau poate, in mod mai mult sau mai putin egoist, sa ma simt “intelept”... In final probabil ca tanjesc dupa o “revelatie”, ...dupa o “revelatie” care sa ma faca sa simt gustul de “bine” sau de “fericit” si sa traiesc continuu cu acest gust de “bine”, “fericit”, “in acord cu mine si cu inconjuratorul”...
Dintre toate subiectele abordabile pentru un individ deschid acum un subiect “simplu” - fericirea :) Si sper ca voi fi mai “intelept” daca voi intelege mai bine macar o parte din acest “subiect”... Si raman la “unghiul de vedere” ca nimic nu este “de neinteles”..., dar de asemenea ca multe nu pot fi intelese de mine si de noi, oamenii...
Un sfat “inteligent” probabil ca ar fi – nu cauta fericirea in raspunsuri la intrebari, cauta fericirea in lucruri care te fac fericit! ...Dar daca “raspunsul la intrebari” te face fericit? ...Asta ar fi o exagerare, un “unghi de vedere” nepotrivit pentru majoritatea, inclusiv pentru mine... Raspunsurile la intrebari nu ma fac fericit, ...uneori ma fac chiar nefericit, ...insa lipsa raspunsurilor iarasi ma “roade” si ma face nefericit...
Ce ma face pe mine fericit? La fel ca pentru multi alti oameni, ...ma fac sa simt “gust de fericire” foarte multe lucruri simple, frumoase ... Un rasarit de soare “special”, un sarut “special”, o vorba, o apreciere “speciala”, o recunoastere din partea unei persoane “speciale”, o revelatie “frumoasa”, o muzica “speciala” intr-un moment “special”, un peisaj “special” – un munte, o mare, un lac, un cer “special” cu stele sau cu nori, ma fac sa simt “gust de fericire”... Iubirea, pasiunea, o dorinta puternica implinita, un dor rau realizat, ma fac sa simt puternic “gust de fericire”, uneori atat de puternic...
Am trecut “special”, pentru ca aceleasi “lucruri” in lipsa atributului “special” nu dau “gustul de fericire” si sunt doar niste lucruri banale... ... ... Totul tine de noi... Specialul, fericirea (gustul de~) tine de persoana...
Stiu ca vreau sa fiu fericit, sa simt “gustul de fericit”... Din pacate sunt foarte multe lucruri care imi dau un gust opus, de “neimplinit”, de “nefericit”. Inclusiv lucruri marunte, simple, dar peste care nu pot sa “sar”, ...lucruri care ma obosesc, ma consuma, ma epuizeaza... La fel ca si “fericirea” si acestea tin de subiect... Nu vreau sa le amintesc acum, ...sunt ca niste “monstrii” care acum poate ca “dorm” si mi-e frica sa nu ii trezesc. Imi face mai bine sa vorbesc de “fericire”, ...de cautarea “gustului de fericire”... Chiar daca nu la sfarsitul fiecarei zile am acest gust, poate uneori chiar dimpotriva, ....sau poate ca doar sunt “neimplinit”... imi lipseste ceva, ...ceva nu intangibil, ceva posibil, ...ceva poate chiar “banal”... Poate imi lipseste energia si dorinta sa obtin acele ceva-uri care imi lipsesc...
Revin la intrebarea “ce te face fericit?” si caut alt unghi de vedere... Probabil ca fericirea e generata de lucruri “normale” sau lucruri mai putin “normale”... De multe ori se spune ca ...fericirea este “de neinteles”... Uneori fericirea se gaseste acolo unde nu te asptepti... Iubirea, pasiunea sunt mari generatoare de fericire (sau de nefericire) uneori “de neinteles”... Nu stii, nu controlezi, nu poti sa te astepti (in mod necesar) la “logica” si “firesc” atunci cand se pune problema de fericire si iubire... Sunt sentimente care te controleaza atunci cand te lovesc, sunt sentimente “oarbe”... Valuri de fericire si iubire vin si trec de unde nu te astepti, ...sau nu vin deloc... Preferabil e sa vina, ...iar daca pastrez comparatia cu “valul”, preferabil e sa inveti sa fi un foarte bun surfer, ...si sa “tragi” de val ...Inclusiv sa stii sa te duci acolo unde sunt valuri... si sa fii fericit atunci cand vine... si sa ramai cu un gust placut de fericire, dupa ce a trecut, ...asteptand si stiind ca va veni altul... sau invatand sa-ti creezi tu valurile... E greu insa sa controlezi... valul te poarta el pe tine si nu stii cand loveste... Pe de alta parte, exista si “valul cel mare”, care te poate purta toata viata pe el... Depinde de la persoana la persoana, de la caracter la caracter, de la context la context... Exista povesti frumoase, unele sunt “basme”, altele au un puternic sambure de adevar si sunt cat se poate de reale -pentru cei implicati. Cateva filme frumoase care abordeaza iubirea, fericirea, nefericirea, cautarea fericirii, “firescul” si “nefirescul”, sunt “Closer”, “Little Children”, “He’s just not that into you” (un pic mai funny, mai “easy”). Filme mai “siropoase”, dar frumoase, pe aceeasi tema a iubirii sunt “The Notebook”, ...“Serendipity”, “Dancing at the Harvest Moon” ...Probabil mai sunt si altele, ...dar nu prefer filmele prea “zaharoase”...
Daca as fi la un supermarket si as gasi pe un raft “fericire”, iar pe altul “energie si dorinta de a fi fericit”, si daca fiecare dintre ele ar fi “infinite”, dar n-ai putea sa-ti alegi decat una dintre ele si o singura data, eu as cumpara pe aceasta din urma... ... “Fericirea” simpla, desi infinita, s-ar epuiza prin ea insasi, ar deveni “plictisitoare” ... In schimb ”energia si dorinta de a fi fericit” e ca si cum ai cumpara “bobocul” si nu “floarea”... As gusta mai mult asta... Fericirea in sine este mai putin decat “motorul fericirii”, ...simt eu... Iar eu imi doresc “motorul fericirii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu