....Revin cu un mesaj si o d-zbatere "de suflet"... :)
.
....In primul rand, pozitia mea este ca nu exista o reteta standard pentru fericire, ...dar exista retete care au de regula succes si exista “ingrediente” care de regula influenteaza “fericirea” ...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este relativa, subiectiva, tine de felul in care suntem “construiti” si multe, multe altele...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este mai important sa fie simtita, traita, ...nu discutata/ disecata/ pusa sub lupa (lucruri care ar putea “distruge” naturalul si farmecul)... Insa pentru mine si discutarea si disecarea sunt “ingrediente” ale cautarii fericirii... Asta e... :)
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca niciodata nu putem intelege totul, ...dar ca totul poate fi inteles - daca intram in unghiul de vedere “potrivit”... Afirmatii precum “iarba e mai verde pe malul celalalt” sau “drumul este mai interesant decat destinatia” pot fi intelese/simtite daca esti in acelasi unghi de vedere/ pozitie din care au sens, sau respinse/”gresite”/”false” daca esti in alt unghi de vedere, daca simti altfel... Iar legat de “fericire” este acelasi lucru...
....Unii sustin ca atunci cand cineva spune “sunt fericit pentru ca...” este o dovada ca respectivul nu poseda adevarata fericire si ca adevarata fericire este o fericire fara cauza. Inteleg aceasta pozitie, ...mi se pare “corecta” din unghiul acela de vedere. Insa nu cred ca este un adevar “absolut”. Nu inseamna ca in mod “absolut” si in toate cazurile cei care isi “explica” fericirea si ii gasesc “cauzalitatea”, se mint sau ca cei care nu isi pot explica fericirea poseda fericirea “adevarata”. Nu cred ca cei care zic “Sunt fericit pentru ca iubesc” nu ar fi cu adevarat fericiti...
....Intr-adevar, pe de alta parte, ...”sunt fericit” poate fi folosit si stereotipic sau pentru a exprima lucruri marunte ...fara a avea valoarea unei fericiri puternice (de exemplu: sunt fericit ca mananc o prajitura, ca am ajuns acasa, ca am terminat un raport etc)... Nu sunt in favoarea acestor “stereotipii marunte”.
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea are mai multe intelesuri, mai multe “grade” si este traita diferit de la persoana la persoana... Nu intru in prea multe detalii, ...dar nu vreau sa exclud pozitia in care sa vezi un rasarit de soare te poate face fericit (sau sa simti “gust de fericire”, cum spun eu pentru un “grad” mai “mic”). Pe de alta parte o iubire si o pasiune puternica intr-adevar te fac sa simti “fericirea” mult mai altfel, ...toata lumea se schimba in jurul tau...
....Nu cred ca “adevarata fericire” se refera exclusiv la fericirea care te raneste cu puterea ei (fericirea “divina”) sau la fericirea inaltatoare, iluminatoare, brusca, totala... Acestea, intr-adevar, sunt “grade” foarte “mari” ale fericirii... atunci cand esti tentat sa zici “clipa, esti atat de frumoasa, opreste-te...”, -...chiar daca asta poate iti aduce pierderea sufletului :)...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea poate dura mai mult sau mai putin... Probabil ca poate dura “vesnic” si la un grad atat de mare, asa cum se spune in religie, incat te raneste (fizic) si e insuportabila (fara o pregatire prealabila)...
....In ceea ce ma priveste, ...fericirea de care imi aduc eu aminte si care m-a marcat (pana in prezent cel putin) tine de iubire, de prietenii, de realizari personale/profesionale “speciale” si de “revelatii” (astea din urma asociate si cu discutii, cautari interioare, vise, dar si filme etc)... Nu exista o cauzalitate neaparat directa, dar sunt contexte pe care le asociez eu fericirii mele atunci cand ma gandesc retrospectiv si “sap” in mintea si sufletul meu.
....In acelasi timp, lucruri care ma fac fericit ma pot face si total nefericit. Iubirea atunci cand da “fiori reci” sau dezamagirile si lipsa iubirii, lipsa prietenilor sau sentimentul de ruptura fata de prieteni (iarasi dezamagirea), lipsa unei stari de auto-implinire (fie personala, fie profesionala), lipsa unei revelatii si a unei linisti mentale ma fac nefericit (cu toate gradele si variantele premergatoare, dintre care mai comune mie imi sunt: plictisit, lipsit de energie, depresiv)...
....Daca transfer cele 2 fraze anterioare (ce ma face fericit, respectiv nefericit) intr-un plan si mai concret, mai tangibil, pastrand ordinea “ingredientelor” pe care le-am enumerat, atunci acestea ar deveni:
- Cel mai puternic sunt fericit atunci cand simt puternic ca sunt iubit si ca iubesc, cand simt puternic ca am prieteni adevarati, cand simt puternic ca sunt multumit de mine (asta presupune sa simt puternic ca sunt sanatos, plin de energie si intr-o forma excelenta, sa am bani multi, sa muncesc cu placere, nu prea mult si cu “succes”, sa am realizari “speciale” – recunoasteri, reusite etc) si sa am “revelatii” – acea stare de limpezime, de claritate a mintii pe un anumit subiect, ...sau pe toate :)
- Absenta “acuta” a oricaruia din elementele de mai sus mie imi genereaza nefericire. ...De exemplu, daca simt acut ca nu am bani, oricat de fericit as fi in celelalte directii, tot simt un “gol” - de nefericire (chiar daca poate fi compensat). Pana in prezent, cele mai “acute” nefericiri le-am avut legate de starea mea de “bine” (lipsa starii de sanatate si energie, lipsa claritatii mentale – in forma de confuzie, lipsa unei anumite directii), precum si nefericire generata de iubire... Dar probabil ca din acestea am invatat si cel mai mult... (asemenea povetei din Little Miss Sunshine referitoare la scriitorul francez Marcel Proust, despre care am vorbit in alt mesaj).
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este relativa, subiectiva, tine de felul in care suntem “construiti” si multe, multe altele...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este mai important sa fie simtita, traita, ...nu discutata/ disecata/ pusa sub lupa (lucruri care ar putea “distruge” naturalul si farmecul)... Insa pentru mine si discutarea si disecarea sunt “ingrediente” ale cautarii fericirii... Asta e... :)
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca niciodata nu putem intelege totul, ...dar ca totul poate fi inteles - daca intram in unghiul de vedere “potrivit”... Afirmatii precum “iarba e mai verde pe malul celalalt” sau “drumul este mai interesant decat destinatia” pot fi intelese/simtite daca esti in acelasi unghi de vedere/ pozitie din care au sens, sau respinse/”gresite”/”false” daca esti in alt unghi de vedere, daca simti altfel... Iar legat de “fericire” este acelasi lucru...
....Unii sustin ca atunci cand cineva spune “sunt fericit pentru ca...” este o dovada ca respectivul nu poseda adevarata fericire si ca adevarata fericire este o fericire fara cauza. Inteleg aceasta pozitie, ...mi se pare “corecta” din unghiul acela de vedere. Insa nu cred ca este un adevar “absolut”. Nu inseamna ca in mod “absolut” si in toate cazurile cei care isi “explica” fericirea si ii gasesc “cauzalitatea”, se mint sau ca cei care nu isi pot explica fericirea poseda fericirea “adevarata”. Nu cred ca cei care zic “Sunt fericit pentru ca iubesc” nu ar fi cu adevarat fericiti...
....Intr-adevar, pe de alta parte, ...”sunt fericit” poate fi folosit si stereotipic sau pentru a exprima lucruri marunte ...fara a avea valoarea unei fericiri puternice (de exemplu: sunt fericit ca mananc o prajitura, ca am ajuns acasa, ca am terminat un raport etc)... Nu sunt in favoarea acestor “stereotipii marunte”.
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea are mai multe intelesuri, mai multe “grade” si este traita diferit de la persoana la persoana... Nu intru in prea multe detalii, ...dar nu vreau sa exclud pozitia in care sa vezi un rasarit de soare te poate face fericit (sau sa simti “gust de fericire”, cum spun eu pentru un “grad” mai “mic”). Pe de alta parte o iubire si o pasiune puternica intr-adevar te fac sa simti “fericirea” mult mai altfel, ...toata lumea se schimba in jurul tau...
....Nu cred ca “adevarata fericire” se refera exclusiv la fericirea care te raneste cu puterea ei (fericirea “divina”) sau la fericirea inaltatoare, iluminatoare, brusca, totala... Acestea, intr-adevar, sunt “grade” foarte “mari” ale fericirii... atunci cand esti tentat sa zici “clipa, esti atat de frumoasa, opreste-te...”, -...chiar daca asta poate iti aduce pierderea sufletului :)...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea poate dura mai mult sau mai putin... Probabil ca poate dura “vesnic” si la un grad atat de mare, asa cum se spune in religie, incat te raneste (fizic) si e insuportabila (fara o pregatire prealabila)...
....In ceea ce ma priveste, ...fericirea de care imi aduc eu aminte si care m-a marcat (pana in prezent cel putin) tine de iubire, de prietenii, de realizari personale/profesionale “speciale” si de “revelatii” (astea din urma asociate si cu discutii, cautari interioare, vise, dar si filme etc)... Nu exista o cauzalitate neaparat directa, dar sunt contexte pe care le asociez eu fericirii mele atunci cand ma gandesc retrospectiv si “sap” in mintea si sufletul meu.
....In acelasi timp, lucruri care ma fac fericit ma pot face si total nefericit. Iubirea atunci cand da “fiori reci” sau dezamagirile si lipsa iubirii, lipsa prietenilor sau sentimentul de ruptura fata de prieteni (iarasi dezamagirea), lipsa unei stari de auto-implinire (fie personala, fie profesionala), lipsa unei revelatii si a unei linisti mentale ma fac nefericit (cu toate gradele si variantele premergatoare, dintre care mai comune mie imi sunt: plictisit, lipsit de energie, depresiv)...
....Daca transfer cele 2 fraze anterioare (ce ma face fericit, respectiv nefericit) intr-un plan si mai concret, mai tangibil, pastrand ordinea “ingredientelor” pe care le-am enumerat, atunci acestea ar deveni:
- Cel mai puternic sunt fericit atunci cand simt puternic ca sunt iubit si ca iubesc, cand simt puternic ca am prieteni adevarati, cand simt puternic ca sunt multumit de mine (asta presupune sa simt puternic ca sunt sanatos, plin de energie si intr-o forma excelenta, sa am bani multi, sa muncesc cu placere, nu prea mult si cu “succes”, sa am realizari “speciale” – recunoasteri, reusite etc) si sa am “revelatii” – acea stare de limpezime, de claritate a mintii pe un anumit subiect, ...sau pe toate :)
- Absenta “acuta” a oricaruia din elementele de mai sus mie imi genereaza nefericire. ...De exemplu, daca simt acut ca nu am bani, oricat de fericit as fi in celelalte directii, tot simt un “gol” - de nefericire (chiar daca poate fi compensat). Pana in prezent, cele mai “acute” nefericiri le-am avut legate de starea mea de “bine” (lipsa starii de sanatate si energie, lipsa claritatii mentale – in forma de confuzie, lipsa unei anumite directii), precum si nefericire generata de iubire... Dar probabil ca din acestea am invatat si cel mai mult... (asemenea povetei din Little Miss Sunshine referitoare la scriitorul francez Marcel Proust, despre care am vorbit in alt mesaj).
.
....Sunt convins ca sunt multe alte “ingrediente” ale fericirii sau nefericirii mele (intelese sau neintelese, “firesti” sau “nefiresti”, ...”verbalizabile” sau “neverbalizabile”)... Mai am o mie in minte, ...dar nu vreau sa ma imprastii, ...am mai scris de unele in alt mesaj... Acum raman la cele pe care le consider cele mai importante in viata mea de pana in prezent... Atunci cand am sa gasesc si altele cel putin la fel de importante si am sa pot sa le verbalizez, am sa continui mesajul :) Iar atunci cand sunt fericit si nu o sa pot sa verbalizez niciun motiv, ...o sa strig doar ca sunt fericit, ...fara sa pot spune de ce... Pur si simplu... fericirea prin sine insasi... Cred si in ea!
....Sunt convins ca sunt multe alte “ingrediente” ale fericirii sau nefericirii mele (intelese sau neintelese, “firesti” sau “nefiresti”, ...”verbalizabile” sau “neverbalizabile”)... Mai am o mie in minte, ...dar nu vreau sa ma imprastii, ...am mai scris de unele in alt mesaj... Acum raman la cele pe care le consider cele mai importante in viata mea de pana in prezent... Atunci cand am sa gasesc si altele cel putin la fel de importante si am sa pot sa le verbalizez, am sa continui mesajul :) Iar atunci cand sunt fericit si nu o sa pot sa verbalizez niciun motiv, ...o sa strig doar ca sunt fericit, ...fara sa pot spune de ce... Pur si simplu... fericirea prin sine insasi... Cred si in ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu