14.Despre oameni “simpli” si oameni “complicati”

....Incep prin a spune ca om “simplu” nu este un lucru rau sau peiorativ. Opusul omului “simplu” ma gandesc sa-l numesc omul “complicat”... cel care despica firul in patru, cel care simte mereu ca ii lipseste ceva, ...dar nu prea stie ce..., cel care simte “apasator” ca mai e ceva dincolo de ceea ce se vede si simte..., ...omul care simte ca nu controleaza tot si asta il apasa...
....Un om simplu este un om care se multumeste cu ceea ce are si ceea ce poate, ...fara a considera ca este putin, fara a se simti in mod apasator "limitat"... Un om “simplu” chiar daca nu se multumeste cu putin si vede clar ca se poate mai mult, ...nu este urmarit “apasator” de lipsa a mai mult... Este “nemultumit”, ...dar nu “nefericit”. Isi doreste mai mult si este “invidios”, ...dar nu este “ros pe interior”... Iar daca vede mijlocul cum sa faca mai mult, are instinctul “simplu” de a se duce in directia respectiva si a face, ...fara sa isi faca (prea multe) planuri, griji, fara sa mediteze... Un om “simplu” isi vede de treaba, de viata, de distractie sau de ce-o face fara sa se gandeasca, sa “mediteze” prea mult... De obicei isi traieste viata asa cum poate mai bine, este condus de simtiri simple, primare. Ia ce i se pare ca i se cuvine si poate sa ia, este impacat cu sine... Iar daca se intampla sa nu fie impacat cu sine ii trece repede, ...uita repede, merge mai departe... De obicei isi revine repede dupa “traume”... Nu are regrete (sau nu prea multe), ...se readapteaza... Cand ma gandesc la un om “simplu” ma gandesc la un om “natural”, ...se bucura, se distreaza, sufera, plange, rade, se indragosteste, iubeste, uraste, e fericit sau nefericit “natural”... Trairile simple, primare sunt cele care il conduc...
....Intr-o anumita masura cu totii avem ceva “simplu” in noi... Dar unii dintre noi se “complica”... uneori prea mult...
.

....A fi “complicat” nu inseamana in mod necesar a fi educat, culturalizat, stilizat... Poti sa ai toate astea si totusi sa predomine in firea ta acea simplitate naturala... Sau dimpotriva, poti sa fii needucat, incult si totusi sa fii “complicat”... Insa de obicei oamenii “complicati” cred ca au o educatie peste medie... Poate pentru faptul ca au citit mai mult ...de obicei din alti oameni “complicati” (scriitori) si prin urmare au avut “sanse” mai mari sa pice in sindromul “complicat”... Dar probabil ca mai mult decat asta, pur si simplu firea lor, “constructia” lor ii face sa fie asa... Unii se simt “bine” sa fie asa, ...chiar “insista” in directia asta, ii face sa se simta “impliniti”... Cateodata au “revelatii” si simt ca au atins un nivel superior... Nu se stie daca asta este in mintea lor sau “revelatia” este “reala”, ...dar sunt in permanenta cautare a unor astfel de “revelatii” mai mari sau mai mici... De multe ori nu se multumesc cu simtirea primara, ...o dezvolta, o analizeaza si o “complica”...
....Oamenii “complicati” cred ca au sanse mai mici sa fie natural “fericiti” sau fericirea lor este mai “volatila” ...Pentru multi “fericirea” e un deziderat care niciodata nu este atins, ...poate pentru ca si-au facut asteptari prea mari privind aceasta si nu se multumesc cu fericirea “simpla”...
....Exista insa si reversul si partea plina a paharului (chiar si “marele premiu”) – oameni “complicati” care reusesc sa isi “autogenereze” fericirea si chiar sa atinga asa-zisa “nirvana”, ...sau oameni complicati care imbina intr-un mod foarte armonios simplitatea cu profunzimea, ...cautarea si d-zbaterea cu revelatia si implinirea de sine. Am auzit ca exista acesti oameni si cred in posibilitatile exprimate in acest ultim paragraf, insa eu nu cunosc personal vreunul (fara a insemna ceva “rau”). Imi doresc sa cunosc astfel de oameni.

....PS: stiu ca exista o carte - “M-am hotarat sa fiu prost”. Personajul acelei carti crede ca “să devii ceva mai prost poate fi o idee inteligentă. Să gândeşti mult este, în lumea de azi, un handicap ca oricare altul.” (preluare de pe net). Nu am citit cartea, desi mi-a picat in mana la un moment dat, acum cativa ani. Nu m-a atras, ...mi s-a parut mai mult o “gluma” in acel moment. De asemenea, probabil ca nu sunt de acord cu termenul “prost” (chiar daca stiu ca inseamna si “simplu”). Dar ma face sa ma gandesc mai mult la “stupid”, “lipsit de inteligenta”... Iar oamenii “simpli” la care ma gandesc eu nu sunt neaparat “prosti”, pot avea o inteligenta ridicata, naturala, simpla si bine orientata in lumea pragmatica. E vorba de trairi si de felul de a fi, mai degraba decat de inteligenta... Pe de alta parte, e drept ca lumea este plina de oameni "simpli" cu adevarat “prosti”, neinteligenti, cu mintea odihnita... si impacata :)
Nu stiu insa cum este abordata problema in carte...

13.“Ingredientele” fericirii (mele)

....Revin cu un mesaj si o d-zbatere "de suflet"... :)

.

....In primul rand, pozitia mea este ca nu exista o reteta standard pentru fericire, ...dar exista retete care au de regula succes si exista “ingrediente” care de regula influenteaza “fericirea” ...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este relativa, subiectiva, tine de felul in care suntem “construiti” si multe, multe altele...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea este mai important sa fie simtita, traita, ...nu discutata/ disecata/ pusa sub lupa (lucruri care ar putea “distruge” naturalul si farmecul)... Insa pentru mine si discutarea si disecarea sunt “ingrediente” ale cautarii fericirii... Asta e... :)
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca niciodata nu putem intelege totul, ...dar ca totul poate fi inteles - daca intram in unghiul de vedere “potrivit”... Afirmatii precum “iarba e mai verde pe malul celalalt” sau “drumul este mai interesant decat destinatia” pot fi intelese/simtite daca esti in acelasi unghi de vedere/ pozitie din care au sens, sau respinse/”gresite”/”false” daca esti in alt unghi de vedere, daca simti altfel... Iar legat de “fericire” este acelasi lucru...
....Unii sustin ca atunci cand cineva spune “sunt fericit pentru ca...” este o dovada ca respectivul nu poseda adevarata fericire si ca adevarata fericire este o fericire fara cauza. Inteleg aceasta pozitie, ...mi se pare “corecta” din unghiul acela de vedere. Insa nu cred ca este un adevar “absolut”. Nu inseamna ca in mod “absolut” si in toate cazurile cei care isi “explica” fericirea si ii gasesc “cauzalitatea”, se mint sau ca cei care nu isi pot explica fericirea poseda fericirea “adevarata”. Nu cred ca cei care zic “Sunt fericit pentru ca iubesc” nu ar fi cu adevarat fericiti...
....Intr-adevar, pe de alta parte, ...”sunt fericit” poate fi folosit si stereotipic sau pentru a exprima lucruri marunte ...fara a avea valoarea unei fericiri puternice (de exemplu: sunt fericit ca mananc o prajitura, ca am ajuns acasa, ca am terminat un raport etc)... Nu sunt in favoarea acestor “stereotipii marunte”.
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea are mai multe intelesuri, mai multe “grade” si este traita diferit de la persoana la persoana... Nu intru in prea multe detalii, ...dar nu vreau sa exclud pozitia in care sa vezi un rasarit de soare te poate face fericit (sau sa simti “gust de fericire”, cum spun eu pentru un “grad” mai “mic”). Pe de alta parte o iubire si o pasiune puternica intr-adevar te fac sa simti “fericirea” mult mai altfel, ...toata lumea se schimba in jurul tau...
....Nu cred ca “adevarata fericire” se refera exclusiv la fericirea care te raneste cu puterea ei (fericirea “divina”) sau la fericirea inaltatoare, iluminatoare, brusca, totala... Acestea, intr-adevar, sunt “grade” foarte “mari” ale fericirii... atunci cand esti tentat sa zici “clipa, esti atat de frumoasa, opreste-te...”, -...chiar daca asta poate iti aduce pierderea sufletului :)...
....In urmatorul rand, pozitia mea este ca fericirea poate dura mai mult sau mai putin... Probabil ca poate dura “vesnic” si la un grad atat de mare, asa cum se spune in religie, incat te raneste (fizic) si e insuportabila (fara o pregatire prealabila)...
....In ceea ce ma priveste, ...fericirea de care imi aduc eu aminte si care m-a marcat (pana in prezent cel putin) tine de iubire, de prietenii, de realizari personale/profesionale “speciale” si de “revelatii” (astea din urma asociate si cu discutii, cautari interioare, vise, dar si filme etc)... Nu exista o cauzalitate neaparat directa, dar sunt contexte pe care le asociez eu fericirii mele atunci cand ma gandesc retrospectiv si “sap” in mintea si sufletul meu.
....In acelasi timp, lucruri care ma fac fericit ma pot face si total nefericit. Iubirea atunci cand da “fiori reci” sau dezamagirile si lipsa iubirii, lipsa prietenilor sau sentimentul de ruptura fata de prieteni (iarasi dezamagirea), lipsa unei stari de auto-implinire (fie personala, fie profesionala), lipsa unei revelatii si a unei linisti mentale ma fac nefericit (cu toate gradele si variantele premergatoare, dintre care mai comune mie imi sunt: plictisit, lipsit de energie, depresiv)...
....Daca transfer cele 2 fraze anterioare (ce ma face fericit, respectiv nefericit) intr-un plan si mai concret, mai tangibil, pastrand ordinea “ingredientelor” pe care le-am enumerat, atunci acestea ar deveni:
- Cel mai puternic sunt fericit atunci cand simt puternic ca sunt iubit si ca iubesc, cand simt puternic ca am prieteni adevarati, cand simt puternic ca sunt multumit de mine (asta presupune sa simt puternic ca sunt sanatos, plin de energie si intr-o forma excelenta, sa am bani multi, sa muncesc cu placere, nu prea mult si cu “succes”, sa am realizari “speciale” – recunoasteri, reusite etc) si sa am “revelatii” – acea stare de limpezime, de claritate a mintii pe un anumit subiect, ...sau pe toate :)
- Absenta “acuta” a oricaruia din elementele de mai sus mie imi genereaza nefericire. ...De exemplu, daca simt acut ca nu am bani, oricat de fericit as fi in celelalte directii, tot simt un “gol” - de nefericire (chiar daca poate fi compensat). Pana in prezent, cele mai “acute” nefericiri le-am avut legate de starea mea de “bine” (lipsa starii de sanatate si energie, lipsa claritatii mentale – in forma de confuzie, lipsa unei anumite directii), precum si nefericire generata de iubire... Dar probabil ca din acestea am invatat si cel mai mult... (asemenea povetei din Little Miss Sunshine referitoare la scriitorul francez Marcel Proust, despre care am vorbit in alt mesaj).

.
....Sunt convins ca sunt multe alte “ingrediente” ale fericirii sau nefericirii mele (intelese sau neintelese, “firesti” sau “nefiresti”, ...”verbalizabile” sau “neverbalizabile”)... Mai am o mie in minte, ...dar nu vreau sa ma imprastii, ...am mai scris de unele in alt mesaj... Acum raman la cele pe care le consider cele mai importante in viata mea de pana in prezent... Atunci cand am sa gasesc si altele cel putin la fel de importante si am sa pot sa le verbalizez, am sa continui mesajul :) Iar atunci cand sunt fericit si nu o sa pot sa verbalizez niciun motiv, ...o sa strig doar ca sunt fericit, ...fara sa pot spune de ce... Pur si simplu... fericirea prin sine insasi... Cred si in ea!

12.Sase Palarii Ganditoare - Edward de Bono

Este alt mesaj pe care il directionez catre partea de afaceri, partea pragmatica. Este un mesaj despre metode de gandire si o teorie interesanta... si foarte utila.

Baza modului de gandire occidental a fost pusa in Grecia antica, de “Grupul celor Trei” (Socrate, Aristotel, Platon), iar esenta ei este argumentul. Gandirea noastra este bazata pe argumente, ne sustinem pozitia, unghiul de vedere cu argumente, cautam si suntem canalizati sa gasim toate argumentele care sustin punctul de vedere.
Alta caracteristica a gandirii traditionale este faptul ca ne bazam pe “sertare” – ne formam (din invatare, experiente etc) sertare, definitii, categorii sau principii. Cand ne lovim de un lucru judecam in ce sertar intra. Aceasta functioneaza excelent intr-o lume stabila. ...Edward de Bono da exemplul unui doctor care trateaza un copil cu o eruptie de piele si se gandeste imediat la cateva “sertare” posibile (pojar, arsura de soare, alergie etc); daca are toate indiciile/argumentele prin care poate incadra boala in sertarul “pojar”, atunci “scoate” reteta potrivita. In cele mai multe cazuri, pentru aceasta situatie, gandirea de acest tip da rezultatele bune. Dar intr-o lume in schimbare, pentru multe alte cazuri, situatiile standard/ sertarele nu se mai aplica.
Metoda celor 6 palarii ganditoare este o gandire in paralel. Contrar gandirii argumentative in contradictoriu in care participantii la discutie (sedinta) adopta unghiuri opuse si le sustin, in metoda celor 6 palarii ganditoare toti privesc in paralel din acelasi unghi, adopta aceeasi directie de vedere, fara a fi in contradictoriu. Apoi, succesiv, trec prin toate celelalte puncte de vedere. Astfel se evita nu numai contradictia directa si se canalizeaza toti participantii catre toate punctele de vedere, cat si situatiile dintr-o instanta de judecata, in care fiecare parte isi apara pozitia si chiar daca intamplator descopera argumente pentru cealalta pozitie, evita sa le aduca, pentru a nu isi compromite propria pozitie.
De asemenea, metoda celor 6 palarii ganditoare evita si neajunsurile gandirii bazate pe “sertare”, fara a anula avantajele acesteia, atunci cand acestea exista... Trecand succesiv prin mai multe pozitii de vedere (mai multe palarii), metoda evita “etichetarea” directa a situatiei si cauta argumente in toate pozitiile.
Un alt avantaj al metodei celor 6 palarii ganditoare este organizarea gandirii si inlaturarea principalei dificultati - confuzia. De multe ori suntem coplesiti de emotii, informatii, logica, i-logica, speranta si creativitate. Este ca si cum ai incerca sa jonglezi cu prea multe mingi. Teoria celor 6 palarii ganditoare presupune sa faci lucrurile pe rand, sa separi emotia de logica, creativitatea de infomatie etc
.
Cele 6 palarii ganditoare (pozitii de vedere) sunt:
.- palaria alba – legata de fapte obiective si de cifre (alb = neutru, obiectiv)
.- palaria rosie – legata de simtiri, emotii, intuitie (rosu = sentiment, patima, emotie)
.- palaria neagra – legata de prudenta, puncte slabe ale unei idei (negru = negativist, sobru, serios)
.- palaria galbena – legata de optimism, gandire pozitiva, puncte forte (galben = insorit, pozitiv)
.- palaria verde – legata de creativitate, imaginatie (verde = crestere fertila, abundenta)
.- palaria albastra – legata de control, de organizarea gandirii, este palaria prin care se stabileste modul de utilizare a celorlalte palarii si prin care se trag concluziile finale (albastru = cer, deasupra)
.

Iar acum, o sa fac un rezumat pentru fiecare palarie:

Palaria alba
- discutia e centrata pe informatii, fapte, cifre, date;
- Se discuta, de asemenea, despre informatiile care lipsesc si sunt necesare. Se stabilesc mijloacele pentru obtinerea acestora;
- Pot fi informatii si date de tot felul, inclusiv parerile/ sentimentele/ convingerile altcuiva -dar exprimate neutru, ca ceea ce sunt (incadrate corect);
- Pot fi informatii contradictorii, dar nu trebuie sa inceapa o disputa. Informatiile sunt puse in paralel, neutru, obiectiv;
- Informatiile trebuie bazate pe cifre, date concrete. Se separa ce este fapt fata de ce este extrapolare sau interpretare;
- Se face distinctie intre faptele crezute si faptele verificate (ex: am informatia ca... dar nu este verificat vs informatia ca ... este 100% verificata);
- Referitor la validitatea (adevarul) informatiilor, poate fi utilizat un spectru care variaza de la “intotdeauna adevarat/valabil” la “nu poate fi adevarat/valabil”;
- Faptele care urmeaza a fi utilizate si au relevanta/importanta mare pentru utilizare trebuie verificate;
- Atitudinea corecta palariei albe este sa participi la discutie fara idei prestabilite, sa “livrezi” faptele, informatiile pe care le detii si sa asculti;
- Uneori se intampla sa fie foarte multe informatii “irelevante”. Trebuie sa fie fixat cadrul si puse intrebarile corecte pentru a ne limita la informatii relevante;
- Alteori se intampla sa fie putine informatii “masurate” sau informatii concrete si cu relevanta, iar in cadrul gandirii cu alte palarii sa se aduca mai multa valoare adaugata (in palaria rosie – a intuitiei, emotiilor, estimarilor etc).
.

Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei albe:
- Va rog, fiti la obiect, prezentati doar faptele, informatiile concrete pe care le avet;
- va rog, fara dispute si argumente;
.

Palaria rosie
- discutia e centrata pe intuitie, simtiri, sentimente, emotii (opusul palariei albe)
- sentimentele/trairile pot fi de genul entuziasm, “imi place”, neutru, nesiguranta, indecis, scepticism, confuzie, “nu-mi place”, amestecat s.a.m.d. Nu e permis nimanui sa spuna “pas”, toti se raporteaza cu o anumita “emotie” la tema discutata;
- nu trebuie explicate sentimentele, emotiile simtite (nu sunt permise explicatiile). Pur si simplu se simt... De asemenea e posibil ca pana la sfarsitul intalnirii (sedintei) acestea sa se schimbe...
- sentimentele/trairile pot fi asociate cu faptele/ actiunile sau cu persoanele; este important sa fie cunoscute si acestea din urma, intrucat ele oricum influenteaza gandirea, chiar daca in mod traditional sunt “ascunse” sub o fatza a logicii;
- intuitia este alta parte a palariei rosii. Aceasta poate fi de tip “fler”, “revelatie emotionala”, “premonitie”, “previziune emotionala”, “presentiment”; Intuitia nu este infailibila, ...dar – daca e bazata si pe experienta si pe un bun “simt” al situatiilor – poate avea un rol important; Intuitia este asemenea unui “consilier” – daca in trecut a avut dreptate, ai incredere mai mare, daca nu, esti mai precaut;
- palaria rosie este un mediu de manifestare al emotiilor si un “buffer”. Nu mai este nevoie sa “ghicesti” sentimentele celorlalti. Exista o modalitatea de a-i intreba direct. De asemenea prin aceasta, se reduce riscul de aparitie a unor resentimente, ...pentru ca discutarea emotiilor este facuta in mod “controlat” – Obiectivul este de a cunoaste si de a modifica emotiile negative, atunci cand acestea influenteaza in mod nedorit colaborarea intre persoane. Emotiile negative nu trebuie exprimate ca “atac la persoana”.
.
Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei rosii:
- Va rog, exprimati-va pozitia fata de acest subiect, ce sentimente incercati?;
- Ce intuti, purtand palaria rosie, ...privind acest subiect;
- Ce resentimente aveti legat de acest subiect si de participanti?
.
Palaria Neagra
- Discutia este centrata pe prudenta, punctele slabe ale unei idei, critica unei idei;
- Gandirea palariei negre trebuie sa fie logica, lucrurile scoase in evidenta trebuie argumentate –cu informatii, deductii, indicii, tendinte etc (daca ele sunt doar “sentimente”, “pareri” critice – intra la palaria rosie);
- Se scot in evidenta lucrurile contradictorii sau inconsecvente (cu resursele, politica, strategia, etica, valorile, informatiile etc);
- Se scot in evidenta riscurile, impacturile negative, ceea ce nu poate merge bine; Se cauta scenariul “cel mai rau”;
- Ideile negative sunt apreciate in functie de probabilitate, inclusiv atunci cand tin de un “daca” (de la sigur -> foarte probabil pana la posibilitate indepartata / putin probabil) si de impact (de la “major” pana la “impact mic”); se exploreaza riscul;
- Nu se permite discutia in contradictoriu (valabil in cazul tuturor palariilor);
- Timpul pentru utilizarea palariei negre este limitat -1 min de persoana, de exemplu- (valabil in cazul tuturor palariilor); Nu trebuie folosita in exces;
.
Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei negre:
- Va rog, exprimati-va retinerile, criticile argumentate referitor la acest subiect;
- Ce puncte slabe / neconcordante / riscuri vedeti, purtand palaria neagra? Va rog argumentati.
- Va rog ganditi-va la cel mai rau scenariu referitor la acest subiect.
- In ce conditii ar fi negativa, nu ar da rezultate aceasta idee?
.
Palaria Galbena
- Dicutia este centrata pe punctele tari ale unei idei, pe optimism, gandire pozitiva (opusul palariei negre);
- Gandirea trebuie sa se bazeze in principal pe logica, ideile trebuie argumentate –cu informatii, deductii, indicii, tendinte etc (daca ele sunt strict sentimente, pareri pozitive intra la palaria rosie); dar spectrul palariei galbene poate varia de la logic, practic, evident imediat si pana la “viziune” si “speculativ pozitiv” - care nu sunt intotdeauna 100% argumentata logic;
- Se scot in evidenta aspectele pozitive ale ideilor si situatiilor, valorile si castigurile posibile; se vede partea plina a paharului (pot fi si unele situatii percepute initial ca fiind “rele”, dar care pot fi “redirectionate” pozitiv cu palaria galbena);
- Se fac propuneri si sugestii concrete de imbunatatire, de valorificare a unei oportunitati; Aceste idei, solutii, ...daca ulterior vor fi luate in discutie, pot fi evaluate prin prisma celorlalte palarii, pentru a fi acceptate/neacceptate in final;
- Se cauta scenariul “cel mai bun”;
- Ideile pozitive sunt apreciate in functie de probabilitate, inclusiv atunci cand tin de un “daca” (de la sigur -> foarte probabil pana la posibilitate indepartata / putin probabil) si de impact/beneficiu (de la “major” pana la “impact mic”); se exploreaza “ocazia” (echivalentul pozitiv al “riscului”);
- Cei mai multi oameni obisnuiesc sa fie pozitivi atunci cand prezinta o idee/o solutie proprie si critici cand vine de la altii; In metoda celor 6 palarii ganditoare trebuie sa fie alternativ atat pozitivi, cat si critici fata de toate ideile;
- Desi gandirea pozitiva este suportul si pentru gandirea creativa (palaria verde), cele 2 palarii nu se confunda. Creativitatea este legata de schimbare, de inovatie, inventie, idei si alternative noi, solutii bazate pe idei noi; Daca o solutie este bazata pe o idee veche, clasica, atunci e de tipul palariei galbene, daca presupune inovatie, atunci e de tipul palariei verzi;
.
Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei galbene:
- Ce puncte forte / oportunitati/ ocazii vedeti, purtand palaria galbena? Va rog argumentati.
- Va rog, exprimati-va aprecierile, solutiile, imbunatatirile referitoare la acest subiect;
- Va rog, ganditi-va la cel mai bun scenariu referitor la acest subiect.
- In ce conditii ar fi pozitiva / ar da rezultate aceasta idee?
- Ce viziune pozitiva aveti referitor la aceasta idee?
- Ganditi-va la un apect constructiv pentru a face viabila aceasta idee...
.
Palaria verde
- Discutia este centrata pe creativitate, imaginatie, schimbare;
- Cu palaria verde avansam idei noi, expunem optiuni si alternative, cautam sa modificam si sa imbunatatim ideile deja prezentate;
- Daca se produc prea multe idei, si se intampla sa nu fie suficient timp pentru analiza tuturor, se poate “restrange cadrul” cu ajutorul palariei rosii – de exemplu, “idei necostisitoare” sau “idei usor de testat”; celelalte idei pot fi lasate pentru mai tarziu;
- Pentru o creativitate deliberata, specifica palariei verzi, uneori trebuie jucat rolul clovnului, ...adica ideile pot fi hilare, ilogice, usor criticabile la prima vedere; de aceea au nevoie de “protectia” palariei verzi, unde acest lucru se face deliberat;
- “Gandirea laterala” poate fi un generator de idei noi; Gandirea laterala presupune schimbarea reperelor clasice, a conceptelor si perceptiei “normale”, iesirea din “tipare” (bancurile se bazeaza pe aceasta de multe ori);
- In cadrul palariei verzi si a gandirii latelare - se pot folosi ideile pentru efectul lor de “inaintare” sau de provovare (po – provocative operation). Chiar daca ideile respective in sine nu sunt utile, ...ele pot “provoca” gandirea... (ridica mingea la fileu); Exemple: “sa zicem ca toti oamenii s-ar face politisti”, “sa zicem ca am face hamburgarii patrati”
- Unul dintre cel mai slabe aspecte ale creativitatii este “recolatarea” ideilor; de aceea Edward de Bono propune ideea unui “manager de idei”; Acesta se ocupa si de “slefuirea” ideilor;
Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei verzi:
- Haideti sa venim cu cateva idei noi in privinta acestui subiect. Va rog sa va puneti palariile verzi.
- Avem nevoie de creativitate, poate lucrurile pot fi facute si altfel...
- Haideti sa lansam cateva idei provocatoare, chiar daca nu se vor dovedi utile. Sa le folosim ca “trambulina” pentru a vedea alte puncte de vedere.
- Haideti sa slefuim aceasta idee, ...sa ne ajute scopului nostru.
.
Palaria albastra
- Discutia este centrata pe control, organizarea gandirii;
- este palaria prin care se stabileste modul de utilizare a celorlalte palarii si prin care se trag concluziile finale; este palaria “dirijor”;
- De obicei palaria albastra este purtata de coordonatorul discutiei/ sedintei si este un rol permanent al acestuia;
- Cand purtam palaria albastra nu ne mai gandim strict la subiect, ci la gandirea necesara explorarii subiectului respectiv;
- Palaria albastra e utilizata si pentru evaluarea prioritatilor si enumerarea constrangerilor;
- Aspectul de concentrare (focalizare) este unul din rolurile esentiale ale palariei albastre;
- Punerea intrebarilor potrivite (corecte) este un aspect foarte important pentru gandire;
- Intrebarile sunt de 2 tipuri: intrebari-nada, care exploreaza (ca o momeala) si intrebari-lovitura, folosite pentru a verifica o anumita chestiune si care au un raspuns direct, de tipul da sau nu;
.

Intrebari si atentionari/ directionari pentru folosirea corecta a palariei albastre:
- Haideti sa stabilim prioritatile noastre, obiectivele acestei sedinte;
- Propun sa abordam subiectul in urmatoarele directii: palaria alba (fapte si cifre) -> palaria rosie (sentimente, reactii) ->palaria neagra (prudenta, critici) -> palaria galbena (puncte forte, solutii pozitive) -> palaria verde (creativitate). Apoi o sa mai le altarnam in functie de nevoie. Ce spuneti?
- Replici de moderare a discutiei de catre coordonatorul sedintei – atentionari privind utilizarea incorecta a unei palarii, reintrarea pe “fagas” etc.
- Haideti sa vedem cum arata harta discutiei noastra pana acum si sa alegem o cale (o solutie);
- Haideti sa ne concentram pe .......
.
Observatii generale
- Toate palariile au alocat un timp limitat – de regula cate 1 minut / persoana; pentru palaria rosie este suficient un timp mai scurt (1-2 minute pentru toti);
- Este important ca toti sa faca un efort constient de a gandi in aceeasi directie in acelasi timp (sa aiba aceeasi palarie); Exista zone de intersectie ale palariilor (de exemplu cea galbena cu cea verde, ...cea alba cu cea rosie –in privinta intuitiei/revelatiei faptice sau emotionale), ceea ce este normal, ...insa abaterea nu trebuie sa fie majora, iar palaria albastra trebuie sa coordoneze si incadreze ideile;
- Este bine sa se faca o harta a discutiei, in care sa se consemneze elementele care apar pe parcursul discutiei, pentru fiecare palarie in parte; La sfarsit se alege solutia, asemenea unui traseu pe harta;
- In functie de oportunitate, palariile pot alterna pe parcurs; palaria albastra modereaza si focuseaza discutia;

11.Modelul Kiyosaki

Mesajul acesta va fi diferit de cele anterioare, va fi legat de profesia mea de consultant si de latura mea pragmatica si de dezvoltare a unei afaceri.
Unul din autorii/modelele care m-au influentat in aceasta privinta este Robert Kiyosaki, american de origine asiatica, autor al cartilor din seria Tata bogat.
In continuare am sa scriu cateva din sfaturile sau principiile acestuia (unele dintre ele le-am adaptat). Pur si simplu am sa enumar, fara a face o structura sau o succesiune logica. Aceste principii se refera atat la psihicul “potrivit” pentru a avea o afacere, cat si la partea materiala, pragmatica.

Banii nu aduc in mod necesar fericirea, dar “e mai bine sa fi un nefericit bogat decat un nefericit sarac.”

.

“Bogatia deriva dintr-un mod de a gandi si nu dintr-o suma de bani depusa la banca." ... Pregatirea psihica pentru a deveni bogat e foarte importanta.
.

Cand Donald Trump avea datorii de 10 mld dolari a zis: “Grijile sunt o pierdere de timp. Ma impiedica sa gasesc solutii pentru aceste probleme”.

.
A te imbogati tine foarte mult de a urma un plan, de multe ori simplu, plictisitor si aproape mecanic. Oamenii se plictisesc si cauta ceva mai interesant si distractiv. Asa ca renunta la el si cauta o formula magica de a se imbogati rapid … aici gresesc cei mai multi…

.
Fa-ti mai multe planuri.

.
De multe ori familia, prietenii doresc sa faceti ceea ce-si doresc ei pentru voi, intru-un mod inocent sau mai agresiv. Cei mai mari dusmani care va naruie visele cele mai profunde sunt prietenii sau familia care spun “Nu te mai prosti, N-o sa te descurci”…

.
Daca cineva nu poate explica in ce consta un plan in asa fel ca si un copil de 10 ani sa inteleaga, in mare, atunci e posibil ca nici acel cineva sa nu fi inteles.

.
Nu munci niciodata strict pentru bani. Invata sa gasesti oportunitatile, nu slujbele... Banii vin apoi, ca efect...

.
Nu-ti lua o slujba avand ca obiectiv banii. Ia-ti o slujba pentru deprinderile pe care ti le vei insusi pe termen lung. Bani multi, active, e putin probabil sa faci din slujba, acestia vor veni atunci cand vei avea propria afacere sau vei investi, utilizand deprinderile si experienta dobandite.
.

Activele sunt cele care iti baga bani in buzunar. Pasivele sunt cele care iti iau bani din buzunar. Un activ contabil care iti aduce consumuri mai mult decat venituri devine pasiv.

.
Oamenii evita sa faca greseli, iar lucrul acesta este de fapt o greseala. Sa te duci in fiecare dimineata la serviciu, sa fii precaut si sa nu risti – sa repeti asta la nesfarsit este o greseala.

.
Cel mai mare esec pe care l-am vazut il consitutie oamenii care n-au avut niciun esec in viata… Inseamna ca ei nu au facut nimic de fapt … si asta e un esec…

.
Arta de a invata din greseli – in loc sa invatam sa evitam greselile, trebuie sa invatam arta de a trage invataminte atunci cand se intampla sa gresim…

.
Raspunsul gresit dupa o greseala: “ce am invatat este sa nu mai fac lucrul acesta inca o data”. Raspunsul corect: ce am invatat este cum sa fac altadata bine acest lucru.

.
“Succesul reprezinta abilitatea de a trece de la un esec la altul fara sa-ti pierzi entuziasmul”, ...si avand in final Succes. ...Fericiti/norocosi sunt cei care-l au din prima...

.
Prima si singura slujba pe care a avut-o Kiyosaki a fost la Xerox. A ales aceasta slujba pt ca avea un program de instruire pe vanzari foarte bun.

.
“Daca nu poti sa vinzi, nu poti fi om de afaceri”
Aptitudini necesare unui om de afaceri:
- aptitudini de comunicare
- aptitudini de conducere
- aptitudini pentru a forma o echipa
- legislatia fiscala
- legislatia corporatiilor
- legislatia valorilor mobiliare

Pentru a deveni un om de afaceri de succes trebuie sa ai:
- viziune – abilitatea de a vedea ce altii nu pot vedea
- curaj – abilitatea de a trece la fapte, in ciuda indoielii ingrozitoare
- creativitate – abilitatea de a gandi in afara tiparelor
- abilitatea de a trece peste critici – nu exista vreo persoana de succes care sa nu fi fost criticata niciodata
- abilitatea de a nu te simti multumit (satisfacut) foarte repede – sa vrei recompensa (prajitura) de pe termen lung (f savuroasa)
.
Ce trebuie sa aiba o afacere (Triunghiul PI)

.
Misiunea – este “focusul” afacerii. O afacere are nevoie de o misiune spirituala, cat si de una materiala pt a avea succes, mai ales la inceput.
Misiunea spirituala – de a face clienti foarte satisfacuti, de a avea reusite recunoscute in ceea ce faci (success).
Misiunea materiala – de a castiga anumiti bani, de a avea o anumita cota etc. Misiunea materiala trebuie sa fie pragmatica, asociata cu piata produsului/serviciului pe care il oferi.
Daca cele 2 misiuni sunt solide si in concordanta una cu alta, puterea lor combinata va ajuta sa se construiasca afaceri uriase.
Misiunea unei afaceri te ajuta sa-ti pastrezi concentrarea. Exista multi factori care iti distrag atentia. Gandeste-te periodic la misiune si refocalizeaza-ti atentia!

.
Echipa
Afacerile sunt un sport de echipa.
Intotdeauna cere sfatul mai multor specialisti! (inclusiv contabili, avocati)
Construieste afacerea (veniturile) bazandu-te si valorificand echipa! Cine trebuie sa plateasca echipa? Afacerea!
O echipa e formata din oameni diferiti, cu abilitati diferite, care isi unesc fortele si lucreaza impreuna. Deci nu cauta numai oameni la fel ca tine, cu aceleasi abilitati, ...cauta abilitati diferite...
.
Leadership (conducerea)
Cele mai multe afaceri se destrama din cauza elementelor interne, mai degraba decat a celor din afara.
Slujba unui conducator este de a scoate la iveala tot ce este mai bun in oameni, nu sa fie el cea mai buna persoana. “Daca esti cea mai inteligenta persoana din echipa ta de afaceri, atunci este posibil ca afacerea ta are probleme” (pentru ca ai cautat si ti-ai luat oameni mai slabi decat tine)
Rolurile leaderului: vizionar, animator si supraveghetor.
Ca vizionar – trebuie sa se concentreze asupra indeplinirii misiunii afacerii.
Ca animator – trebuie sa insufle echipei puterea de a duce la bun sfarsit misiunea si de a prevesti si anunta succesul.
Ca supraveghetor – trebuie sa se ocupe de acele subiecte care distrag atentia echipei de la indeplinirea misiunii si sa le indeparteze

Iar ceea ce defineste un lider cu adevarat este abilitatea de a actiona in momente decisive si de a se concentra in acelasi timp asupra misiunii finale.

Asa cum a “structurat” Kiyosaki afacerea – ca un triunghi – cele trei (misiunea, echipa, leadership-ul) reprezinta laturile triunghiului.
Urmeaza continutul (interiorul triunghiului):
.

Fluxul de numerar
Nimic nu afecteaza o afacere mai mult decat incapacitatea de a plati salariile angajatilor (la timp)...
Urmareste fluxul de numerar pentru a nu intra in incapacitate de plata si cunoaste diferenta intre fluxul real si cel ireal.

Comunicarea (Managementul comunicarii)
Comunicarea leaga toate nivelurile afacerii, misiunea, echipa, leaderul, obiectivele, sarcinile curente etc...
Intareste abilitatile de comunicare –ale tale si ale echipei-, atat cele pragmatice, cat si cele empatice.
Urmeaza un seminar/curs de comunicare cel putin o data pe an (vanzari, marketing, negocieri, oratorie, trainer etc). Ai sa observi cum iti imbunatateste afacerea fiecare din aceasta “reactivare” generata de cursuri.
(legat de comunicare sunt alte carti mai interesante...)

Sistemele (Managementul Sistemelor)
Un sistem este un mecanism, care face afacerea sa functioneze.
Cu cat ai un sistem mai bun, cu atat depinzi mai putin de altii. McDonald’s – este identic oriunde in lume si e condus de niste adolescenti. Lucrul acesta este posibil datorita sistemului excelent dupa care functioneaza. McDonald’s este dependent de sisteme, nu de oameni.
De asemenea trebuie sa stii sa citesti “indicatoarele de bord” ale sistemelor de functionare.

Produsul (managementul produsului)
Produsul trebuie sa fie bun, ...insa mai important este ca sistemul din spatele produsului sau ideii, la fel ca si celelalte elemente ale sistemului, sa fie bune...

Produsul trebuie sa fie adaptat pietei.
Trebuie sa stii sa vinzi produsul. Oricat de bun ar fi, daca nu stii sa il vinzi, nu va reusi afacerea.

10.Crash

Mi-a placut mult Crash... Mai mult decat Babilon si Magnolia, filme cu care seamana. La fel ca si in acelea, poate sunt exagerate unele conexiuni sau unele evenimente, ...dar e un film sensibil, care transmite multe...
Nucleul “intrigii” e dat de ciocnirea dintre rase... Si unde altundeva sa fie atatea rase la un loc decat in America... Albi, negri, sud-americani, chinezi, persani etc si-au unit destinele in America... Fiecare cu sperantele lor, fiecare cu viata lor... Prejudecati mai vechi si mai noi, sau dimpotriva, incercarea de a trece peste prejudecati si de a coexista, ...aspiratii, bune intentii, rele intentii, impulsuri si reactii de moment, probleme curente ale vietii sau jocuri de interese, fapte bune si greseli, toate se “ciocnesc” intr-o increngatura de evenimente si personaje interconectate pe ringul american (Los Angeles, parca)... Negrii, care desi incepusera sa patrunda in toate straturile societatii americane, fie erau priviti cu neincredere si asociati cu crima, fie erau “favorizati” artificial pentru a se “dovedi” ca sunt integrati in societate, fie defavorizati si stigmatizati, fie se alearga dupa voturile lor etc. Celelalte rase – asiaticii, persanii, chinezii, sau latino-americanii erau intr-o pozitie similara... Albii, ...la randul lor se simteau incorsetati si culmea, defavorizati de favorizarea altora...
Dar Crash nu vorbeste despre “rase” la nivel macro, ...Crash ne arata o particica din vietzile unor oameni care se intalnesc in acest context... Si sunt intamplari care emotioneaza... Destinul/ hazardul pare a juca un rol major...
...Mi se pare atat de frustrant, ...atat de trist, ...cum se poate actiona gresit si cum se face atata rau, ...sub un impuls de moment, o orbire, ...fara ca persoana sa fie rea in sine, ba chiar avand bune intentii... Se intampla in Crash... Se intampla si reversul, ...persoana care initial a facut rau si a actionat gresit, ...sa salveze pe cel caruia ii facuse rau, cel care il ura, in cu totul si cu totul alt context...
Nu stii niciodata ce te asteapta sau ce impact vor avea actiunile tale... Oamenii gandesc si actioneaza pe moment de foarte multe ori ...Iar daca in momentul respectiv sunt sub influenta unor frustrari, unor prejudecati, unor orgolii, unor “etichete”, unor trairi, unor patosuri, unor temeri etc, atunci este foarte posibil sa actioneze gresit. La fel, daca nu il intelege pe cel cu care e, ...nu ii simte trairile, nu stie sa-l “impace” ...atunci il dezamageste... Pe langa asta, multe tin de destin/hazard... Nu stii ce urmeaza, in ce vei fi implicat, ...care vor fi consecintele actiunilor tale mai departe, ...dincolo de perspectiva marunta pe care o avem pe moment...
“Destin” mi se pare termenul optimist /constructiv pentru “hazard”... “Destin” inseamna ca esti “destinat” pentru ceva, ai rezervat un “scop”... “Hazard” pe de alta parte este “la intamplare”, dupa cum se nimereste, dupa cum se potriveste :) ... Iar intrebarea multor oameni, ...uneori chiar cautarea -mai mult sau mai putin “disperata”-, este daca au un “destin”, un “scop” in viatza...
Eu nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare... Incerc sa imi dau seama... Uneori cred ca am un destin, ...unele intamplari din viatza mea par a fi directionate catre “ceva”, ...alteori nu cred... De asemenea foarte probabil ca o parte din “destin” ni-l construim singuri, prin deciziile si actiunile noastre... Ma gandesc insa la partea pe care nu o putem “controla”. Este aceasta – intr-o masura mai mica sau mai mare- urmare a unei/unor “vointze”/ “fortze” superioare care ne “ghidoneaza” catre ceva, ...sau aceasta parte “necontrolata noua” este “hazard”??? Cand ma gandesc la partea “necontrolata” ma refer la foarte multe (unele cu “impact major”) – de la oamenii cu care ne intalnim “intamplator” si care ne schimba mai mult sau mai putin viatza, la evenimente, intamplari care sunt “neplanificate” si mai mult sau mai putin sub controlul nostru, fie ele bune sau rele – sa te indragostesti, sa iubesti, sa te imbolnavesti, sa ai un accident, sa accidentezi pe cineva, sa salvezi pe cineva, sa fii intr-un anumit loc la un moment dat unde actiunile tale sa faca “diferenta”, ...sa mori sau sa renasti ...sau toate astea sa se intample in jurul tau, sa fii martor la ele... Eu unul nu simt ca am controlul asupra acestora (de fapt nu am controlul nici asupra unora mai la indemana...), ...si nu stiu daca sunt directionat sau nu intr-o anumita parte... Nu stiu daca persoanele pe care le cunosc s-au nimerit sa le cunosc ca urmare a unor intamplari si contexte care imi erau “pre-destinate” sau ca urmare a unei cauzalitati “normale”, dar necontrolate, hazard... Nu stiu daca faptul ca sunt intr-un loc la un moment dat, ca ajung sa fac anumite lucruri si sa iau anumite decizii in acele contexte, conform trairilor si “constructiei” mele, ... ca ma indragostesc, ...ca iubesc pe cineva, ... si poate ca ”ratez” sa ma indragostesc si sa iubesc pe altcineva, ...este ceva care se intampla intr-o anumita directie “pre-destinata” sau pur si simplu se intampla intr-o cauzalitate generala, din care fac parte atat deciziile si actiunile noastre controlate cat si “evenimentele” necontrolate...
Nu stiu daca suntem asemenea unor bile de biliard si cineva ne da “impulsuri” intr-o anumita directie, tinand cont de dispunerea celorlalte bile pe masa de joc si a ciocnirilor prevazute ...Sau pur si simplu singurele “directii” pe care le avem date sunt intre viata -> moarte, intr-un anumit spatiu si timp, cu o anumita “constructie” interioara a noastra, influentati de exterior si urmand niste “reguli” (ale universului, societatii etc), “reguli” asupra carora puterea noastra sau a altora mai poate interveni la un nivel mai mic sau mai mare, ...dar fara a face parte dintr-un Mare Plan... Nu stiu, ...si este posibil sa nu aflu niciodata, ...sau este posibil sa aflu “adevarul meu” (si al mai multora), ...cel care ma va “ghidona”... Indiferent cum ar fi, important este sa fiu impacat si fericit...
Era un alt film interesant – dar nu mai tin minte cum se numeste, iar actorii cu atat mai putin – in care personajul principal, care avea viatza lui, ticurile lui, trairile lui etc, realizeaza ca de fapt este “controlat” de o “voce” – asemenea unui povestitor, care ii scria viatza... Si chiar asta se si intampla, ...el fiind de fapt personajul unui roman al unei scriitoare contemporane lui, care tocmai scria romanul si cauta un final pentru acesta... Personajul isi controla viatza, isi controla actiunile pana la un anumit punct, ...dar marile evenimente si intamplari, inclusiv “constructia” lui erau controlate de roman... Iar partea “nasoala” (sau haioasa) este ca scriitoarea obisnuia sa-si sfarseasca romanele in mod tragic, cu moartea personajului principal, ...si tocmai se afla intr-o pana de inspiratie, cautand “moartea perfecta” pentru acesta... Personajul realizeaza ca este personaj intr-un roman si face tot posibilul sa-si gaseasca “creatorul” si “fauritorul destinului sau” - pe autoare...
Mai aminteam intr-un alt mesaj de un serial SF interesant, Sliders (Calatorii in Lumi Paralele). Era interesant modul cum apareau lumile (Pamanturile) paralele, in functie de deciziile si evenimentele majore care au avut loc – erau lumi in care nazistii castigasera razboiul, erau lumi in care Imperiul Roman nu s-a destramat niciodata si ajunsesera sa evolueaze tehnologic in acel context, erau lumi in care femeile erau la conducere, erau lumi “mai bune”, erau lumi “mai rele” etc... La un moment dat, lungind prea mult serialul, ...devine prea “tras de par”... Dar pastrand anumite proportii “credibile”, modul in care lumea s-ar fi schimbat daca doar cateva decizii si evenimente ar fi fost altele, ...mi se pare interesant... Si fac legatura cu intrebarea: exista “cineva” sau “ceva” care urmareste ca in anumite momente majore, ...la nivel de societate, ...sau la nivel de individ, ...sa imprime o anumita directie sau sa “supra-controleze” lucrurile? Raspunsul meu ramane acelasi: nu stiu.
:))

9.Matrix

...Nu sunt cel mai mare fan al Matrixului (din moment l-am vazut foarte tarziu), ... dar imi plac SF-urile si mi-a placut mult ideea de matrix / matrice si mi-au placut mult si comentariile despre Cauza -> Efect... si altele...
...In definitiv totul a pornit de la o cauza... si a generat un efect ...devenit cauza pentru alte efecte... Apoi au urmat paienjenisuri de cauze-> efecte-> cauze-> efecte... Matrix-ial vorbind, suntem ecuatii ale unui program :) Ecuatii care sunt puse intr-o balanta logica de anumite fortze (cauze) dar si re-balansate de alte forte - alte cauze mai putin logice, ...dar la fel de naturale... Cauzele pot fi interne (insasi constructia noastra, trairea noastra, motivatia noastra etc) sau externe.
Arhitectul Matrix-ului era Matematicianul, Oracolul era re-balansarea i-rationala... sau conform unei alte rationalitati decat rationalitatea clasica...
Neo din punctul de vedere al sistemului era o aberatie de programare, o anomalie... "Programele" care refuzau sa mai indeplineasca functia initiala, se "razvrateau" si fugeau fata de Sistem erau alte "anomalii"... Agentul Smith devine o anomalie in Matrixurile 2 si 3, o anomalie care contra-balanseaza anomalia Neo ca amploare... ...Anomalii atat de mari incat sunt capabile sa distruga Sistemul asa cum era... ...Anomalia Neo e repetitiva, aflam in Matrix 3. ...Au fost mai multi Neo inainte care au "atentat" la Sistem... Dar anomalia Neo de acum este "altfel", este mai mare, ...din cauza iubirii, se lasa sa se inteleaga... Iubirea ii da alta amploare, ...intelege altfel deciziile pe care le-a luat... Chestia cu deciziile este iar interesanta - Oracolul spune ca deciziile sunt deja luate, ...tot ceea ce facem este sa ne impacam cu deciziile luate, intelegandu-le... De aici rezulta zbaterea noastra... (deciziile sunt de fapt actiunile noastre... sau inactiunile noastre... legate de noi...)
...Ramanand la ultima idee, ...zi de zi ma mai zbat sa inteleg deciziile pe care le-am luat eu, ...dar si deciziile pe care le-au luat altii...ca sa le accept, in primul rand pe ale mele, dar si pe ale altora... Bineinteles, sunt rodul unor cauze care au generat efecte, ...cauze mai vechi si mai noi, ...mai exterioare sau mai interne... ...Dar sunt rezultat al unei cauzalitati... Mai ramane sa le inteleg, ...ca sa fiu impacat cu mine insumi... Altfel, neimpacarea devine cauza perpetua a unei nelinisti permanente... si cauza proprie-mi decaderi... La anul si la multi ani...
...In definitiv totul a pornit de la o cauza si a generat un efect... "Nimicul" a fost inceputul... Marele sau micul Nimic... Au urmat cauze si efecte conform unor reguli logice (repetabile) sau a unor anomalii "de program"... Ce putem face noi? Nimic ...altceva decat sa ne impacam cu ele... Si sa stim ce avem de facut... :)

8.Fight Club

Atentie: nu recomand sa cititi daca nu ati vazut filmul!

Am vazut o parte din acest film mai de mult, la televizor... Am vazut ca se bateau “baietii” printr-un subsol de cladire, ca isi imprastiau sangele pe acolo, ...si am crezut ca e un film de tip “van damme” sau “bruce lee”... A venit publicitatea si am schimbat postul. Si schimbat a ramas... Asa ca impresia mea despre acest film era proasta...
L-am regasit intr-un top de filme, ...era printre primele... Si nu erau si alte filme cu van damme si bruce lee pe acolo... Asa ca l-am descarcat si l-am vizionat ...De la inceput :)
Mi-am dat seama ca ratasem un film bun. Intr-un fel e bine ca l-am ratat atunci, pentru ca ii pierdusem inceputul si era pacat.
Pentru ca imi place sa fac legaturi cu alte filme, ...mie mi-a amintit de “A Beautiful Mind”, un film care mi-a placut mult. Legatura e doar una “subtire”, si anume “schizofrenia” :) In rest, subiectul e total diferit...:)
Ce mi-a transmis mie filmul? Probabil ca mai multe, ...unele o sa le uit, altele o sa le mai descopar cu timpul. Insa momentan, filmul mi-a transmis in principal urmatoarea “chestie”: omul satul de societatea asta falsa, plina de marketing si corporatii, de placeri artificial create de a consuma, de a cumpara cat mai mult, precum si satul de stereotipii, clisee, de munca zilnica, rutinata, satul de sefi, de stres, de insomnii... cauta si gaseste “scaparea”, solutia de “salvare”... Iar dat fiind ca societatea devine un “extrem”, solutia gasita e celalalt “extrem”... :) “Omul Ikea” se descotoroseste de viata lui trista si de societatea controlata de corporatii...
Concret: omul nostru, genul omului docil, integrat in sistem, dar satul pana-n gat, nefericit, stresat, sufera de insomnii puternice... Nu poate sa planga, nu poate sa se descarce, ...nu gaseste nicio supapa prin care sa se elibereze. Incepe sa participe la intruniri ale asociatiilor “nefericitilor” (tuberculosii, cei cu cancer testicular si bilute extirpate etc)... Intr-o prima faza gaseste aici mijlocul de “descarcare”... Incepe sa planga cu ceilalti, incepe sa lase “durerea” sa iasa (desi era de alta natura). La un moment dat mai constata ca era cineva, o tipa, asemenea lui – care facea “turism” intre diferitele intruniri ale “nefericitilor”, fara a avea o problema fizica, la fel ca si el...
Intr-o zi, cand se intorcea dintr-o “deplasare”, in avion intalneste un personaj altfel decat tot ce intalnise pana atunci – tipul care era “eliberat” de constrangerile societatii (jucat de Brad Pitt)... Au o discutie scurta, un schimb de carti de vizita si totul merge mai departe. Ajuns acasa, isi gaseste apartamentul devastat de un incendiu. Il suna pe tipul din avion, se intalnesc, apoi incepe toata “aventura” lor... Tipul ii schimba viata... Ca un joc, incep sa se lupte, sa-si descarce pumni unul altuia... Era mijlocul de a se elibera de tensiuni... Toate stresurile si grijile pareau mai marunte dupa ce luai niste pumni in fatza :)
Ideea e interesanta, ...daca se realizeaza cu pumnii inca ma mai gandesc :)...
Tot asemanator, la un moment dat intra peste un angajat la un magazinas, il iau la pumni si il ameninta cu pistolul... Ala face pe el..., e in pragul disperarii, ...crede ca va fi ucis... E intrebat daca sa fie vanzator la magazinas era ceea ce isi dorea in viata si afla ca de fapt el ar fi vrut sa urmeze medicina veterinara (...parca, nu mai tin minte exact) si ca a abandonat-o din cauza greutatilor sau ceva de genul... Apoi ii dau drumul, cu conditia sa se reapuce sa-si urmeze adevaratul vis, ...ca daca nu vin peste el si il ucid... Morala era ca omul ala cu siguranta va vedea cu alti ochi viata, dupa ce a trecut atat de aproape de moarte, ...ca a doua zi dimineatza cu siguranta va avea cel mai bun mic dejun... si ca va incepe sa vada cu adevarat lucrurile importante (cum ar fi sa-si urmeze adevaratul vis).
In afara de astea, in film chiar sunt lupte: ...clubul de lupta creat de cei 2 si tot mai multi oameni care se elibereaza de societate si tensiunea cotidiana care se inscriu in acest club... si isi descarca pumni unii altora, pentru ca imediat dupa aceea sa fie prieteni... Si mai e o operatiune de proportii organizata de tipul “Brad Pitt” pentru a lichida nucleele societatii – demolarea cu bombe a principalelor cladiri ale corporatiilor (de fapt un “simbol”).
Interesante mi s-au mai parut niste scene la biroul tipului “stresat”, care imi aduc aminte de “American Beauty”... Eliberat de stresul “marunt” al sefilor, al sarcinilor de serviciu, ...tipul e total altul... Nu mai este stapanit de sefi, de dead-line-uri, de goana dupa bonusuri si mariri, dupa bani pentru consumul necesar lui “Ikeaboy”... Nu ma leg de faptul ca venea total bumbacit, cu sangele siroaie, ...asta o trecem la capitolul “extrema” :), la fel ca si bumbaceala pe care si-o trage singur pentru a-l incrimina pe sefu’ si care ii asigura “prima de retragere” suficienta pentru o viata linistita :)
Catre finalul filmului, similar cu “A Beautiful Mind”, avem revelatia ca prietenul “Brad Pitt” era de fapt tot tipul stresat, dedublat – personalitatea lui cea dezinhibata, puternica, sexy, sigura pe sine, care o “are” si pe tipa de care vorbeam la un moment dat (de la asociatiile de “nefericiti”) si totodata tipul care conduce operatiunea de distrugere a corporatiilor ...
Concluzia: dincolo de exagerari, ideea filmului este foarte frumoasa... Exagerarea este modul de a o face foarte clara, evidenta... Un film frumos, ce merita vazut...

7.Usual Suspects

Atentie: nu recomand sa cititi daca nu ati vazut filmul!

Un film interesant, ...cateva replici “de tinut minte”... Sau idei din replici, pentru ca nu le am cu “memorizarea” fidela... Si de asemenea cateva idei “interesting” care se emana per ansamblu din film...
Cum ar fi: multe sunt o iluzie (am tendinta sa zic “totul”, dar ma abtin). Din acest punct de vedere, al iluziei, e un film care seamana mult cu “Iluzionistul”... Iluzia este insa centrata pe alta poveste, dar la fel ca in celalalt, este foarte bine “elaborata”, iar unii si altii incearca sa o desluseasca rational si logic ...Si tot la fel, au revelatia “adevarului” exact la finalul filmului, ...intr-atat de aproape incat sa puna mana pe el, dar nu... :)
Alta povata care-mi “rasare” mie din acest film: oamenii la un moment dat descopera un “sambure”. Ei il simt ca e “samburele de adevar”. Apoi construiesc elaborat o “poveste” ca sa creada in acest adevar (rational si emotional)... Sunt canalizati pe acea directie (li se creeaza o cuta pe creier, in acea directie, “unghi de vedere”), ataseaza toate dovezile pe care le gasesc in sustinerea acelui “adevar” si il intaresc...
Bineinteles, nu vreau sa spun ca “intotdeauna se intampla asa”. Nu “intotdeauna”, dar de multe ori... Pentru ca asa e construit omul... In psihologie mi se pare ca i se mai zice “indeplinirea auto-profetiei” sau ceva de genul...
Pe de alta parte, daca deasupra acestui “adevar” “al lor” mai este un “adevar” mai mare, ...atunci in final numim primul “adevar” ca fiind “iluzia”... Foarte mishto!
Iar in filmul nostru, la fel ca si in “Iluzionistul”, personajul este canalizat initial pe adevarul lui si cauta, gaseste si leaga toate argumentele si dovezile logice care ii sustin “adevarul”. Iar in final are revelatia “adevaratului adevar” :) , ...care ni se dezvaluie si noua odata cu “revelatia” lui si ramanem surprinsi... (asta daca nu cumva ne prinseseram inainte)...
De ce anume sa ne prindem? ...De acele intrebari firesti si simple ce umbla prin mintea omului “normal”: ...”cine era criminalul?”/ “cine de fapt a facut-o?”/ “cum s-a intamplat?” ...Si cum e un film generos, la sfarsit se dezvaluie “fara putinta de tagada”. Dar ce ne facem cu filmele care se termina “in coada de peste”?... Nu vi se par enervante, frustrante, ...adica nu afli “negru pe alb” cum s-a intamplat, cum a fost de fapt si ramai cu intrebari? :) Pe de alta parte, “coada de peste” are misterul si farmecul de care au “profitat” acei producatori care au ales-o ca final pentru filmele lor.
“Coada de peste” nu se potrivea insa in acest film. Se potriveste “revelatia”. Pentru ca intriga e foarte “tangibila” – crime, droguri, operatiuni criminale si intrebarea “cine e vinovatul/ coordonatorul?” ... Iar filmul facea bine sa raspunda la aceasta intrebare (daca tot a lansat-o si cautat-o atat de “concret”), iar “revelatia” e raspunsul :)
.

Extinzand subiectul, “filmul” asta se joaca si in viata reala – crime, droguri, mafie la nivel inalt, operatiuni criminale, minti sau asociatii care coordoneaza “jocul” si invart incomensurabile sume de bani si putere (economica, politica, militara, “criminala” etc). Iar oamenii cauta inversunat “raspunsul” la intrebarea “cine?” si inversunat isi construiesc adevaruri si credinte “concrete” in aceasta privinta, precum: “Rothschild si organizatia lui face jocurile” sau “Evreii coordoneaza lumea” sau “Masoneria e in spatele tuturor” sau “americanii controleaza lumea” sau “extraterestii ne urmaresc si vegheaza evolutia noastra, ...pentru a ne pregati de...” sau “biserica este in spatele a tot”... sau “diavolul si 666 vor conduce lumea, ...prin banci si sisteme electronice” sau ... ... ...multe alte variante “conspirationiste”, inclusiv mixuri, derivari...
Si probabil ca “samburele de adevar” exista pe undeva prin toate astea, amestecat cu multi samburi de minciuna/iluzie/manipulare... Eu prefer ca eventualele “minciuni” sa le numesc “adevarul lor”, atata timp cat “respectivii” cred in ele si vad/percep din acea perspectiva (cu argumentele, dovezile lor); “Minciuna”/”Iluzie” se poate numi atunci cand e raportat la “adevarul adevarat”, dupa cum spuneam mai inainte ... Si probabil ca exista si “adevarul de deasupra”/ “adevarul adevarat”, pe care ai putea sa il percepi daca ai avea o viziunea generala, de deasupra ...Dar nu stiu daca in “realitatea” noastra il detine cineva... Iar daca il detine, vorba-ceea, trebuie sa ma si convinga, ...sa mi-l “reveleze” – la fel de “concret” ca in film – ca in caz contrar ramane in “coada de peste” pentru mintea mea marunta... Adica inca o “frustrare” ...

.
... Dar mai e o varianta, printre toate variantele de care vorbeam... O varianta probabil “neacceptabila” pentru majoritatea oamenilor, ...care o resping din start: varianta ca nu exista “adevarul de deasupra” in foarte multe privinte, chiar si daca “mintea” sau “perceptia” noastra ar fi extinse sau “inaltate” oricat... In cazuri “simple”, da, varianta asta e putin probabila si sa zicem ca exista “adevarul adevarat”, raportat la un reper sau niste repere (“acceptate”, “clare”)... Dar in probleme “complexe”, “adevarul adevarat” e la fel de probabil sa nu existe (si va trebui sa acceptam si asta, daca asa e), ... si nu exista nici reperul/reperele “corecte”, sau pur si simplu aceste repere sunt extrem de “subiective”, “relative”..., iar “adevarul” se schimba in functie de ele... uneori diametral opus...
Exista intrebari si mai simple si mai complexe cu un “adevar volatil” (subiectiv) sau cu “lipsa de adevar”. Uneori pur si simplu intrebarile sunt puse gresit, ...nu ar trebui puse, ...iar ”conceptele” sunt foarte subiective. ...Intrebari (corecte sau incorecte) de genul cine conduce lumea, daca ar trebui condusa lumea, intrebari legate de credinta in Iisus, in Dumnezeu, dreptul de a trai si a conduce peste teritoriul vechiului Israel (a evreilor sau palestinienilor), credinte si intrebari despre “dincolo de moarte”, ...despre destin, sau despre alte lucruri/concepte/stari care tin de subiect intr-o “consistenta masiva” – fericirea, iubirea, credinta, binele si raul... ..

...
...Dar nu depre asta era filmul, ...am deraiat mult de la subiect... Filmul e foarte clar si concret :) Un film frumos.

6.Pulp Fiction

Incep exact cum incepe filmul, dar pe romaneste: Pulp = 1.materie moale, umeda, fara forma sau 2.revista cu subiecte ciudate...
Asa ca “pulp fiction” ar insemna “imaginatie/fictiune moale, fara forma sau cu subiecte ciudate”... Si intr-adevar, filmul asta este un adevarat tur de fortza al imaginatiei (dar nu SF), un puzzle in care actiunea si imaginatia zboara in diferite directii si ciocneste personaje si situatii intre ele intr-un mod foarte ciudat... ...Stilul Quentin Tarantino...
Dar sunt personaje si situatii intr-o lume realista, nu SF, dupa cum spuneam. “Eroii” principali sunt mafioti, coordonati de “marele sef”, care ii trimite in diferite misiuni... Iar acesti mafioti (John Travolta si Samuel L Jackson), criminali cu “sange rece” sunt de fapt foarte umani, au probleme, stresuri si d-zbaterile lor. Fatza lor de duri este doar o aparenta... (sau o fatza pe care o au atunci cand realizeaza misiunea)...
Dupa cum spuneam, filmul este un puzzle format dintr-o gramada de intamplari, legaturi ciudate, “semne” divine (care il fac pe cel care le vede – unul dintre mafioti- sa actioneze intr-un anumit fel). In final toate bucatile puzzle-ului pot fi puse la locul lor si inteleasa succesiunea corecta... Actiunea este alerta, te tine in priza, iar personajele sunt care de care mai ciudate, mai speciale, iar puse in contexte ciudate cu atat mai mult te prind...
...

Concluzia: viatza poate fi o succesiune de intamplari neasteptate. Cateodata s-ar putea sa primesti niste semne (divine) si ai face bine sa tii cont de ele... Cateodata, unii oameni si unele intamplari iti schimba destinul intr-un mod categoric. Cateodata ajutorul vine de unde nu te-ai astepta...

...

De asemenea, o muzica speciala, o distributie buna si un mod de regizare si scenarizare interesante fac din fimul acesta un film ok, ...care merita vazut...

5.Little Miss Sunshine

Atentie: nu recomand sa cititi daca nu ati vazut filmul!

Este un film ciudat, cu o asociere ciudata de oameni “interesanti” si “opusi” -diametral sau doar “unghiular” :) – care culmea fac parte din aceeasi familie –asta contribuind la “ciudatenia” filmului.
Este un film foarte interesant, ...un film despre “invingatori si invinsi” – cum s-ar scrie intr-o prezentare clasica.
Asocierea de oameni “interesanti” probabil ca este gandita la nivel de producator/ scriitor si e foarte “tare”:

• un tata tip “consultant senior” ratat - cu o teorie “de succes” in 9 pasi pe care vrea s-o vanda altora si pe care e bazata si atitudinea lui (plictisitoare si repugnanta celorlalti);
• o mama – cea mai “normala” dintre toti as putea spune; despre ea nu am ce eticheta de baza sa-i atasez...; doar ca se zbate pentru familia ei si incearca sa faca “ce e bine”;
• un fiu tip “emo” – negativist, uraste pe toata lumea, tunsoare emo, adept al lui Nietsche si care face un juramant de tacere (pentru o “cauza” care i se dovedeste ulterior a fi imposibila lui);
• un unchi sinucigas – e primul lucru pe care il aflam despre el, ...apoi aflam ca este fost cel mai bun “priest scholar” (profesor in teologie, cred), homosexual -care s-a indragostit de unul dintre studentii lui, dar acesta nu i-a impartasit dragostea si s-a “combinat” cu al doilea cel mai bun “priest scholar”; de aceea a incercat sa se sinucida...
• un bunic - tatal tatalui :) ,dar “invers” fata de acesta – care isi varsa frustrarile din tinerete ca nu a capacit cat mai multe fete si ca nu a trait la maxim, eliberat de “reguli”; iar acum este consumator (dar nu inrait) de droguri;
• o fiica, fetitza pe la 7-8 ani, care se afla sub “sfera de influenta” a celorlalti, ...obsedata/canalizata sa participe si sa castige un concurs de frumusete national (Little Miss Sunshine), desi nu se potrivea deloc intr-un asemenea concurs.

Participarea la acel concurs de frumusete pentru copii este de fapt “intriga” care pune in miscare familia -deplasarea spre locul de desfasurare al concursului, la bordul unei dube/microbuz.
Intreg filmul este despre aceasta familie si d-zbaterile lor... Intre scenele/ ideile/ asocierile care mi-au impregnat neuronii - cu praf de copt:

• toti la masa, fetitza intreaba pe unchiu’ ce sunt semnele de la mana; are loc o discutie directa ca a vrut sa se sinucida si de ce s-a intamplat asta (desi initial tatal protesteaza); aia mica e curioasa, atat, iar reactiile sunt “dulci”! PS: scena trebuie vazuta, nu povestita; Oricum, frapeaza sinceritatea discutiei si simplitatea reactiilor copilului;
• unchiul in sine - teolog homosexual sinucigas din dragoste– este o “combinatie” foarte tare, iar actorul se potriveste in rol; Este un om bland, atent, intelept as putea spune; Nu mai are tendinte de sinucidere pe parcursul filmului, asta face parte doar din istoria lui; Ii intelege pe ceilalti si le indeplineste dorintele (cumpara reviste porno, atunci cand este rugat de bunic etc); Este “intrigat” (in sens bun) de baiatul emo; Spune cateva lucruri de suflet care-l “lumineaza” pe acesta – cum ar fi “povestea” lui Marcel Proust. E vorba de scriitorul francez, un “ratat” - niciodata n-a avut un loc de munca, aventuri de dragoste esuate, gay, i-au luat aproape 20 de ani sa scrie o carte pe care aproape nimeni nu o citeste (desi e cea mai buna de dupa Shakespeare, ...parerea lui) - si care ajuns la sfarsitul vietii, uitandu-se in urma, realizeaza ca cei mai importanti ani din viata lui au fost aceia in care a suferit si a fost nefericit, pentru ca aceia l-au transformat, i-au transmis intelepciune; anii fericiti au fost “pierdere de timp”, nu a invatat nimic... Nu zic ca aceasta “poveste” se potriveste oricui, ...insa pe tipul emo l-a “luminat” :) (se potrivea cu “unghiul” in care era);
• concursul de frumusete in sine este o parodie a “american dream”... E deosebit de haios sa vezi fetitzele alea mici, total nenaturale, “papusizate”, actionand ca niste marionete “imbuibate” cu falsitate si artificialitate... Iar fetitza noastra se potrivea ca nuca-n perete... :) Fetitzele celelalte erau “normalul” pentru publicul larg, iar fetizta noastra automat pica in “ridicol”;
• revelatia baiatului “emo” este ca nu trebuie sa joci dupa regulile lor... El realizeaza ca daca nu te potrivesti cu regulile lor, asta nu inseamna ca neaparat esti condamnat sa nu faci ceea ce te face fericit. El vroia sa urmeze scoala de piloti; pe la jumatatea filmului se constata ca nu poate distinge culorile, deci nu ar fi putut sa urmeze soala (visul lui), ...si are o cadere... Revelatia vine in urma povestii cu Marcel Proust; el isi da seama ca poate fi aviator si fara sa urmeze scoala respectiva... De asemenea, isi da seama ca fetitza nu se potriveste cu regulile concursului de frumusetze la care participa ...si vrea sa o retraga; concursul era deja pe final, urma proba “artistica”;
• Dar pana si fetitza se prinsese ca nu se potriveste “regulilor lor”... Aparent este naiva, ...ea insa isi urmeaza un vis, ...chiar daca nerealizabil dupa “regulile lor” si il duce pana la capat. Ea este mai mult sub influenta bunicului, care ii spune ca invins esti daca nu ai curajul sa participi, ...si nu a tatalui, care crede ca a nu iesi primul inseamna ca esti invins...
• Tatal este creionat ca o “caricatura” a consultantului “clasic” (sau a psihologului/ omului “de succes” fals), ...cel care are “9 pasi de succes” (sau similar: n sfaturi pentru.../ n cai de... / n reguli de aur... /n pestisori de aur...). Este caricatura acelei mentalitati artificiale si fortzate de invingator, cu clisee care fiind repetate si exagerate in mod “nenatural”, stereotipic, pica cu totul in ridicol... ... ... (Partea proasta este ca m-am cam regasit, in meseria mea de consultant, in aceasta “caricatura”. Partea buna este ca “cliseele” si “exagerarile” sunt de vina, devin ridicole si nu mentalitatea in esenta). Pe finalul filmului pana si tatal devine ok si este total solidar in a juca dupa regulile “familiei”, ale grupului din care face parte si care li se potriveste, ci nu dupa “regulile lor”;
• In final, cu totii trec mai departe, depasesc “esecurile” rezultate din nepotrivirea cu “regulile lor” si devin mult mai uniti cu adevarat (spre deosebire de inceput, unde erau artificial “impreuna”...) (intre timp bunicul murise, ...dar peste asta am sarit...)

Concluzia: e un film interesant, merita vazut, ...iar fiecare va intelege ceea ce este de inteles pentru el...

4.Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Atentie: nu recomand sa cititi daca nu ati vazut filmul!

Mi-era dor de un film - Eternal Sunshine of the Spotless Mind. L-am vazut acum vreo 3-4 ani, la cinema. Tin minte ca m-a impresionat, m-a bulversat chiar... Asa ca l-am descarcat de pe net si l-am revizionat. Nu-mi place sa ma uit la un film de mai multe ori, de regula. Ma enerveaza sa stiu deja ce se intampla, ...sa cunosc actiunea, sa cunosc finalul, sa cunosc replicile -astea mai putin, slava domnului ca nu am o memorie atat de buna :)
Dar e un film in care conteaza mai putin actiunea, finalul, replicile, ...cel putin pentru mine conteaza mai mult simtirile pe care mi le provoaca si mesajul pe care mi-l transmite. E un film psihologic, SF, un film pe care eu l-as incadra la "filme pentru suflet si minte"...
In film se sterg "memorii", memorii ale unor oameni nefericiti cu partenerii lor. Acestia se duc la un centru “medical”, unde isi sterg amintirea iubitului/iubitei si a nefericirii/durerii legata de acesta... Insa aceasta procedura se pare ca nu reuseste sa stearga si "memoria" sufletului... Daca partenerii se reintalnesc, atunci atractia dintre ei, imboldul de a fi impreuna renaste...
Filmul este bun, ...ideea mi se pare deosebita. Cred insa ca putea fi si mai bun, ...mai intens, ...daca ar fi exprimat mai acut ...durerea resimtita din iubire si nefericire... si necesitatea profunda de a ...uita. Pe de alta parte, filmul este o comedie, personajul principal e jucat de Jim Carrey.
In film ea vrea sa uite de el pentru ca e impulsiva, ...pentru ca s-a plictisit (spune ca “asta-i un motiv suficient pentru a sterge pe cineva”), ...ca nu-i mai place cum zambeste (“zambetul tamp de copil plangacios”), ...ca nu se mai simte bine in preajma lui (este tot timpul cu fundul in sus)... Pentru mine, sincer, astea nu sunt motive serioase pentru a sterge pe cineva..., ...as fi preferat ceva mai “strong”... ... poate nevoia acuta de a uita de cineva care te-a ranit foarte rau, care te “obsedeaza” si peste care nu poti trece mai departe... ;)
Dar continuand cu filmul, dupa ce ea l-a sters, se hotaraste si el sa o stearga. Insa pe parcursul procedurii, care dureaza o noapte, el isi da seama ca face o greseala... pentru ca o iubea, pentru ca avea amintiri foarte frumoase cu ea, ...pentru ca i-a schimbat viatza... Si incearca sa se trezeasca si sa opreasca procedura, insa ii este imposibil... Atunci incearca sa iasa de pe “harta” memoriilor ce urmau a fi sterse si sa ascunda amintirea ei in alta parte a mintii –in amintirile din copilarie...
De asemenea, alta intriga a filmului este ca unul din tipii din echipa “medicala”, care ii stersesera anterior memoriile si ei, se indragostise de ea. Iar acum fura din amintirile lui (“citate” din jurnal, cadouri etc) si i le ofera ei... Reactia ei este insa “ciudata”... Aceleasi vorbe, venite din gura altui om, nu au acelasi efect “de suflet”, ba chiar ii produc o tresarire “negativa” (desi nu si le amintea).
In final, operatiunea de stergere a ei din memoria lui este reusita... El o pierde, nu o mai tine minte... Mai are insa un singur imbold ramas, un imbold ciudat sa se duca pe o plaja, ...unde se intalnisera ei initial. Iar acolo , intr-o statie de autobuz o vede pe ea... Nu are nicio tresarire, o uitase... Insa ei ii place de el si intra in vorba... El e timid, retras, ea e impulsiva, directa -exact firea lor, ...si exact ca la inceput. Si dragostea ii re-loveste :) (de fapt aceasta este scena cu care incepe filmul...)
O ultima “intriga” a filmului este ca in interiorul echipei medicale de la centrul de stergerea memoriei avusese loc o “infidelitate”, o memorie stearsa, ...si o revelatie a acestui lucru... Iar tipa implicata in aceasta trimite la toti pacientii centrului cate o copie a casetelor in care spuneau de ce vor sa li se stearga memoria...
Cei doi, care tocmai isi retraiau povestea de dragoste, primesc si ei casetele respective... Astfel afla ca mai fusesera impreuna, ...si ca relatia lor se “destramase”,... si tot felul de lucruri urate pe care si le reprosau... (dar care in esenta sunt de genul “dragostea moare dupa 3 ani” sau pur si simplu nu mai mergea...) Asa ca sunt in ipostaza in care, desi acum pasiunea si dragostea tocmai “scanteiau”, ...realizeaza ca dupa un timp totul o sa se stinga, ...ca o sa se plictiseasca, o sa inceapa sa isi vada si reproseze imperfectiunile, chiar nu o sa se mai suporte... Asa ca merita sa inceapa ceva avand perspectiva acelei finalitati? ... ... ... Sau puteau sa schimbe ceva? ... ... ...
Este un film interesant, ...care te pune pe ganduri... Merita vazut.

3.Despre “nomal”, “de neinteles” si despre “fericire”

Nu cred ca exista ceva “de neinteles”... Chiar daca noi nu putem sa ii percepem “intelesul”... “Inexplicabilul” sau “de neinteles” este inexplicabil/de neinteles pentru noi... atat. “Inexplicabilul” nu respecta “logica” noastra, “intelesul” nostru, exceptiile acceptate de noi, limitele acceptate de noi...
Daca raurile ar incepe sa curga in sus, ...daca timpul s-ar inversa si noi am intineri, iar viata noastra ar incepe din moarte si s-ar finaliza cu un “orgasm”- al parintilor nostri :), cum ar fi? ...Acum toate astea sunt “aberatii” ale gandirii, ...depasind limitele SF-urilor, ...depasind in mod aberant limitele “normalului”... Daca totusi astea chiar s-ar intampla, ...daca sistemele “normalului” nostru ar fi rescrise, ...si daca am uita vechiul “normal”, atunci toate acelea ar fi “normal”. Iar stiinta si perceptia acelui “normal” ar “intelege” fenomenul prin care “raurile curg in sus”, ar “accepta” cum timpul curge in acel sens (pe care noi acum il numim “inapoi”), si cum ...din pamant ne tragem, in pamant ajungem, ...la fel ca acum, dar “invers”...
Ceea ce am scris in paragraful anterior cu “raurile care curg in sus”... si “normalul invers” am vaga senzatie ca am citit undeva... Dar nu mai tin minte unde, a fost tare de mult...
Poate aceste “citiri”, ...poate SF-urile, ...poate “constructia” mea (minte si suflet, ...atomi si energie, ...acumulari, pierderi si transformari, ...simtiri/ descarcari electrice sau metafizice... ... ...), ...toate aceste “cunoscute” si “necunoscute” m-au facut sa pot simti si gandi “larg”... Filme SF favorite, precum “Dark City” si “Matrix” m-au facut sa ma gandesc profund la “realitatea” noastra, la iluzii si real... Alte filme SF favorite, precum “I Robot” si “A.I” m-au pus mult pe ganduri legat de constiinta noastra, existenta noastra, destinul nostru si despre dragoste... Despre dragoste si magie, despre explicabil/inexplicabil, iluzie si fericire este si un alt film “bulversant” – Iluzionistul...
Imaginatia oamenilor, intrebarile oamenilor ajung departe... Si fac asta (se intreaba si isi raspund, “rational” sau prin “simtiri”...) de mii de ani... Se intrebau grecii antici, se intrebau egiptenii antici..., ne intrebam si noi astazi... Mijloacele prin care se manifesta “raspunsurile”, “zbaterile” noastre s-au schimbat oarecum, ...societatea a evoluat (cel putin tehnologic) sau involuat (senzorial/extrasenzorial – cum zic unii). Oricum s-a schimbat.
Acum traim intr-o lume cu peste 6 miliarde de oameni... Multi “prosti” (nu in sens negativ), multi rutinati, multi nefericiti, multi legati de un concret banal (sau “nebanal”) ... un concret care ii trage si din care nu vor iesi toata viata... Sunt insa si multi oameni “altfel”... Oameni care pot sa isi puna amprenta intr-un mod deosebit... Unii au sansa sa o faca, altii nu o au... Pentru ca societatea omeneasca nu este o trambulina din care pot sari oamenii... Societatea umana este un “sistem”... Un “sistem” care ruleaza dupa niste “reguli”, dupa un anumit “tabiet”... Nu ma refer in primul rand la “reguli” scrise, acelea sunt o mica parte din “sistem”...
Societatea umana “functioneaza” dupa un “normal” al naturii, al “cunoscutului perceptibil”, dar si al “necunoscutului”, intr-o masura mai mica sau mai mare. Un “normal”, un “firesc” pe care noi l-am “etichetat” ca atare de multe ori, si pe care incercam sa-l cunoastem/ sa-l patrundem (stiintific sau metafizic) cat mai bine. Oricum, societatea si noi am ajuns asa cum suntem acum prin transformari succesive si in contexte diferite... ...Si nu este sigurul “normal” la care s-ar fi putut ajunge ...Multe alte “normaluri” paralele ar fi putut sa se fi intamplat... (social, tehnologic, cultural, religios, politic, inclusiv biologic etc...). Un serial SF interesant pe aceasta tema mi s-a parut “Sliders” –“Calatorii in Lumi paralele”...
“Sistemul” functioneaza in cadrul acestui “normal” al nostru... Nu imi propun sa incerc sa il descriu sau sa il “acopar”. Nu se poate face asa ceva in mod “absolut”. Pot acoperi cel mult mai multe “unghiuri de vedere”, mai multe “pozitii”..., atata tot... Ceea ce vroiam sa fac era doar sa schitez cadrul general in care noi, indivizii, ne traim viata, in cadrul acestui sistem... Un sistem care ni se potriveste, in care ne adaptam, sau din care vrem sa “evadam”, ...depinde de individ. S-au facut filme frumoase si pe aceasta tema, ...unul dintre ele este “Into the Wild” (omul care vrea sa evadeze din societate)... La polul opus, al omului care lupta (ingrozitor de mult) sa se integreze/realizeze in societate as putea sa includ filmul “The Pursuit of Happyness”, un film de asemenea foarte frumos... Sunt “poluri opuse”, unghiuri de vedere total diferite..., la fel de “touching” cand esti pe aceeasi pozitie..., ...sau la fel de “nu e ce simt eu” daca pozitia ta e alta.

La nivelul individului ...lucrurile poate chiar se complica, pentru ca este pozitia din care gandim noi predominant, din care simtim, in care traim ...pentru ca suntem indivizi... Sunt relativ putini oameni care obisnuiesc sa gandeasca in mod uzual deasupra gandirii “individului”, gandind la nivel “macro”, la nivel de societate. De obicei acestia sunt oameni de stat “luminati”, scriitori, filozofi, producatori de film etc, ...dar sunt si alti astfel de oameni... Probabil ca multi oameni isi pun si intrebari “deasupra individului”, ...dar destul de rar, nu traiesc gandind la acel nivel..., durerile si nevoile lor sunt la nivel de individ...
Legat de individ, oricat m-as zbate sa “inteleg”, sa “acopar” tot, din nou asta imi este imposibil... As acoperi cel mult cateva subiecte si numai din cateva “unghiuri de vedere”... Dar probabil ca intotdeauna eu o sa ma “zbat” ...O fac pentru ca asa sunt, ...pentru ca vreau sa gasesc unghiuri de vedere potrivite, raspunsuri potrivite la subiecte diferite, care sa ma faca sa ma simt “bine”, “implinit”, “sa inteleg”, ...sau poate, in mod mai mult sau mai putin egoist, sa ma simt “intelept”... In final probabil ca tanjesc dupa o “revelatie”, ...dupa o “revelatie” care sa ma faca sa simt gustul de “bine” sau de “fericit” si sa traiesc continuu cu acest gust de “bine”, “fericit”, “in acord cu mine si cu inconjuratorul”...
Dintre toate subiectele abordabile pentru un individ deschid acum un subiect “simplu” - fericirea :) Si sper ca voi fi mai “intelept” daca voi intelege mai bine macar o parte din acest “subiect”... Si raman la “unghiul de vedere” ca nimic nu este “de neinteles”..., dar de asemenea ca multe nu pot fi intelese de mine si de noi, oamenii...
Un sfat “inteligent” probabil ca ar fi – nu cauta fericirea in raspunsuri la intrebari, cauta fericirea in lucruri care te fac fericit! ...Dar daca “raspunsul la intrebari” te face fericit? ...Asta ar fi o exagerare, un “unghi de vedere” nepotrivit pentru majoritatea, inclusiv pentru mine... Raspunsurile la intrebari nu ma fac fericit, ...uneori ma fac chiar nefericit, ...insa lipsa raspunsurilor iarasi ma “roade” si ma face nefericit...
Ce ma face pe mine fericit? La fel ca pentru multi alti oameni, ...ma fac sa simt “gust de fericire” foarte multe lucruri simple, frumoase ... Un rasarit de soare “special”, un sarut “special”, o vorba, o apreciere “speciala”, o recunoastere din partea unei persoane “speciale”, o revelatie “frumoasa”, o muzica “speciala” intr-un moment “special”, un peisaj “special” – un munte, o mare, un lac, un cer “special” cu stele sau cu nori, ma fac sa simt “gust de fericire”... Iubirea, pasiunea, o dorinta puternica implinita, un dor rau realizat, ma fac sa simt puternic “gust de fericire”, uneori atat de puternic...
Am trecut “special”, pentru ca aceleasi “lucruri” in lipsa atributului “special” nu dau “gustul de fericire” si sunt doar niste lucruri banale... ... ... Totul tine de noi... Specialul, fericirea (gustul de~) tine de persoana...
Stiu ca vreau sa fiu fericit, sa simt “gustul de fericit”... Din pacate sunt foarte multe lucruri care imi dau un gust opus, de “neimplinit”, de “nefericit”. Inclusiv lucruri marunte, simple, dar peste care nu pot sa “sar”, ...lucruri care ma obosesc, ma consuma, ma epuizeaza... La fel ca si “fericirea” si acestea tin de subiect... Nu vreau sa le amintesc acum, ...sunt ca niste “monstrii” care acum poate ca “dorm” si mi-e frica sa nu ii trezesc. Imi face mai bine sa vorbesc de “fericire”, ...de cautarea “gustului de fericire”... Chiar daca nu la sfarsitul fiecarei zile am acest gust, poate uneori chiar dimpotriva, ....sau poate ca doar sunt “neimplinit”... imi lipseste ceva, ...ceva nu intangibil, ceva posibil, ...ceva poate chiar “banal”... Poate imi lipseste energia si dorinta sa obtin acele ceva-uri care imi lipsesc...
Revin la intrebarea “ce te face fericit?” si caut alt unghi de vedere... Probabil ca fericirea e generata de lucruri “normale” sau lucruri mai putin “normale”... De multe ori se spune ca ...fericirea este “de neinteles”... Uneori fericirea se gaseste acolo unde nu te asptepti... Iubirea, pasiunea sunt mari generatoare de fericire (sau de nefericire) uneori “de neinteles”... Nu stii, nu controlezi, nu poti sa te astepti (in mod necesar) la “logica” si “firesc” atunci cand se pune problema de fericire si iubire... Sunt sentimente care te controleaza atunci cand te lovesc, sunt sentimente “oarbe”... Valuri de fericire si iubire vin si trec de unde nu te astepti, ...sau nu vin deloc... Preferabil e sa vina, ...iar daca pastrez comparatia cu “valul”, preferabil e sa inveti sa fi un foarte bun surfer, ...si sa “tragi” de val ...Inclusiv sa stii sa te duci acolo unde sunt valuri... si sa fii fericit atunci cand vine... si sa ramai cu un gust placut de fericire, dupa ce a trecut, ...asteptand si stiind ca va veni altul... sau invatand sa-ti creezi tu valurile... E greu insa sa controlezi... valul te poarta el pe tine si nu stii cand loveste... Pe de alta parte, exista si “valul cel mare”, care te poate purta toata viata pe el... Depinde de la persoana la persoana, de la caracter la caracter, de la context la context... Exista povesti frumoase, unele sunt “basme”, altele au un puternic sambure de adevar si sunt cat se poate de reale -pentru cei implicati. Cateva filme frumoase care abordeaza iubirea, fericirea, nefericirea, cautarea fericirii, “firescul” si “nefirescul”, sunt “Closer”, “Little Children”, “He’s just not that into you” (un pic mai funny, mai “easy”). Filme mai “siropoase”, dar frumoase, pe aceeasi tema a iubirii sunt “The Notebook”, ...“Serendipity”, “Dancing at the Harvest Moon” ...Probabil mai sunt si altele, ...dar nu prefer filmele prea “zaharoase”...

Daca as fi la un supermarket si as gasi pe un raft “fericire”, iar pe altul “energie si dorinta de a fi fericit”, si daca fiecare dintre ele ar fi “infinite”, dar n-ai putea sa-ti alegi decat una dintre ele si o singura data, eu as cumpara pe aceasta din urma... ... “Fericirea” simpla, desi infinita, s-ar epuiza prin ea insasi, ar deveni “plictisitoare” ... In schimb ”energia si dorinta de a fi fericit” e ca si cum ai cumpara “bobocul” si nu “floarea”... As gusta mai mult asta... Fericirea in sine este mai putin decat “motorul fericirii”, ...simt eu... Iar eu imi doresc “motorul fericirii”.

2.Despre stiinta, metafizic si pozitia/unghiul potrivit

Intru intr-un unghi de vedere (probabil incorect, dar pe care il folosesc ca “trambulina”) si ma intreb oare cine au fost mai “buni”, “mai utili” pentru societatea umana si pentru indivizi – Eminescu, Shakespeare, Socrate ...sau Edison, Alexander Bell, Einstein??? Sau poate Budha, Iisus, Mohamed???
E greu de raspuns, ...un adevarat debate :)... Depinde din ce punct de vedere! :)... Oricum, lumea ar fi altfel fara ceea ce au realizat sau au lasat in urma cei de care am amintit...
Dintr-un unghi de vedere, apreciez foarte mult stiinta si oamenii de stiinta... Apreciez cum a schimbat stiinta omenirea si ceea ce a oferit maselor de oameni (electricitatea, telefonia, transportul sunt doar cateva exemple)... Din alte puncte de vedere sau la alte niveluri, stiinta este si foarte blamata (este “acuzata” ca distruge naturalul, ca interpreteaza intr-un mod rigid ceea ce nu poate fi inteles intr-un mod “rigid”, creeaza “monstri” sau ca ofera mijloacele sau chiar indreapta omenirea catre autodistrugere foarte facila...
Din unghiul de vedere pe care il consider eu “potrivit” (dar nu “absolut”), stiinta/tehnologia reprezinta un mijloc, un instrument extraordinar pe care oamenii l-au dezvoltat mergand in principal pe rationalitate, logica, repetabilitate si calcule... Este un mijloc minunat prin care omul si societatea umana au evoluat..., prin care s-au oferit societatii si multor oameni lucruri/rezultate concrete, palpabile, ...vizibile, tangibile, evidente – pentru felul cum este “construit” omul in dimensiunea sa fizico-materiala. ...Canalizat pe un punct de vedere “istoric” si “logic”, apreciez ca tendinta fireasca a stiintei si tehnologiei este de a inlocui si integra treptat cam tot ceea ce tine de sfera concretului, realului palpabil cu simturile primare si rationale intr-o prima faza, dupa care sa sara si dincolo de acestea, cu niste “mijloace” prin care sa palpam si ceea ce este dincolo de simturile noastre naturale... Din acelasi unghi, apreciez ca intr-o dezvoltare continua, in timp, stiinta viitorului, nu numai ca va “dezlega”, dar va avea si solutii pentru a controla la un nivel destul de mare (dar nu “absolut”) viata si moartea (la inceput imbatranirea), energiile de dincolo de moarte (fantome, spirite sau ce-or fi...), materia, anti-materia, energia, timpul, alte dimensiuni inimaginabile inca, ...vazutul si nevazutul. Cum se va dezvolta stiinta/tehnologia, cum se va transforma, ...poate cum va integra sau se va integra in extra-senzorial si metafizic, ... asta nu pot sa apreciez, ... oricum din pozitia mea se intre-vad deja extrem de multe posibilitati si variante ...Si este doar o pozitie... ... ...
Bineinteles sunt posibile si viitoruri “adverse” stiintei. Unul din asemenea viitoruri posibile este autodistrugerea omenirii... si pierderea a tot... Altul este renuntarea (de buna voie sau nu) la aceasta directie (din mai multe “cauze” posibile, ...una care imi trece prin minte ar putea fi “revelatia” a altceva).
M-am canalizat atat de mult pe ceea ce este si ar putea fi stiinta (si meta-stiinta) incat mi-e greu sa trec in alte unghiuri de vedere... Dar stiu ca exista aceste “alte puncte de vedere”, “alternative”... Unele dintre ele provin din istoria veche a omenirii, ...pe vremea cand lumea era alta... (unii cred ca mult mai dezvoltata meta-fizic decat in prezent).
In acele vremuri stiinta si tehnologia erau, in general, mult sub ceea ce este acum sau erau cel putin “diferite”. ... In istoria “general acceptata” (pentru ca exista si teorii alternative), chiar daca au fost varfuri ale tehnologiei, care combinata cu puterea economico-social-militara-etc a unor civilizatii au permis construirea de piramide, temple gigant, minuni ale lumii, sau poate chiar daca aceste “minuni” au fost construite “altfel” decat prin tehnologie, cu mijloace pe care poate nici nu ni le imaginam, la nivelul omenirii per ansamblu, nu erau atat de multe “rezultate” ale stiintei (sau alternativa acesteia). In plus aceste “rezultate” nu erau disponibile la o scara atat de mare ca in prezent (avioane, telefoane, internet, electricitate etc)... Probabil ca in acele vremuri oamenii aveau “oportunitatea” sa vada sau sa descopere “altceva” mai mult decat o fac in prezent, pentru ca, intelectual vorbind, erau la fel de inteligenti precum oamenii de astazi si ajunsesera si sa aiba timpul si contextul potrivit... De aceea, poate pe buna dreptate, se spune ca oamenii din trecut ajunsesera la un grad mai “mare” de dezvoltare alternativa stiintei (dezvoltare spirituala, magica etc). Nu ma refer la majoritatea oamenilor, cei care, la fel ca si in zilele noastre, erau preponderent prinsi in traiul cotidian, in supravietuire, in razboaie, lupte de putere, orgolii sau multe alte lucruri..., ma refer la o mai mica parte din oameni... O categorie din ei ar putea fi numiti “inteleptii”, ...cu un grad de intelegere a lucrurilor ridicat... Poate ca astfel de “intelepti”, care au ramas si in istorie si au afectat cursul istoriei, au fost Budha, Iisus, Mahomed si altii ...Sau poate ca sunt doar “inventii” si “exagerari”, la fel ca si vrajitoarele si magicienii mistici... Parerile si punctele de vedere sunt diferite... (acum si in trecut)... Ceea ce am observat eu, ca o paranteza, este o tot mai accentuata “campanie” de “rescriere”, de “umanizare” si “decadere” a acestora, sustinuta prin canalele “stiintifice” gen National Geographic, Discovery etc sau prin filme si carti gen “Codul lui DaVinci”... Dar nu este ceva nou, “New Age” si alte astfel de fenomene sunt vechi (unele antice)... si nu vreau sa intru in acele puncte de vedere acum... si nici in ceea ce le sustine, motiveaza, argumenteaza sau spre ce sunt indreptate...
Vreau sa intru pur si simplu in unghiul de vedere in care se vede altceva decat concretul, palpabilul, fizicul, firescul care ne este “comun” noua (si abordarii rationale, stiintifice)... Nu ar fi greu, pentru ca limitele intelegerii noastre si ale stiintei sunt sub limita capacitatii de explicare pentru multe aspecte, iar limita stiintifico-fantasticului este sub puterile imaginatiei si al “probabilului imaginar”... Abordarea mea este amestecata – rational amestecat cu emotional – simtiri interne, intuitie, supra-rational. Simt, iar ratiunea imi spune ca este foarte probabil, sa existe “fortze” dincolo de noi. Am mai spus-o si cu alta ocazie. Insa nu am o parere foarte bine formata si nici o perceptie daca aceste “fortze” sunt aleatorii sau sunt organizate, orientate controlat... Cateodata imi predomina senzatia ca la acest nivel, al “fortzelor” dincolo de noi, foarte multe “lucruri”, chiar majoritatea se desfasoara “la voia intamplarii” –pe principii de genul cauza-efect si similare (un firesc si nefiresc, logic si ilogic “explicabile”), iar eventualele “interventii” controlate (care reimprima in mod voit un anumit impuls/directie) lipsesc sau sunt extrem de “rare”... Alteori imi predomina senzatia de “veghere”, control si interventie “divina”...
Adevarul e dincolo de mine... Daca imi amintesc cateva carti citite prin liceu, ...tin minte ca aceste “puteri”/ “spirite” / “energii” erau prezentate de multe ori ca fiind la mai multe niveluri, ...in mai multe “straturi”, ...spirite mai “jos”, spirite mai “sus”, spirite ale celor care au trait pe pamant si alte spirite/energii... Erau carti in care autorii povesteau ca au trait ei insisi decorporalizari, ca spiritul lor “explora” lumea invizibila, lumea energiilor. Tin minte ca era o carte care mi-a placut, care m-a impresionat la vremea aceea si ca incercam (noaptea) sa ma decorporalizez si eu... Nu mi-a iesit niciodata... ...am reusit probabil doar sa imi imaginez...
Stiu ca citeam cu interes si din teoriile religioase (din Eliade am citit la vremea respectiva), iar unele simt ca au foarte multa substanta si intelepciune...
In paralel citeam carti cu experimente stiintifice, ...precum experimente cu plante ale caror reactii fizice masurate cu aparatura speciala o luau “razna” atunci cand o alta planta din incapere era rupta/omorata sau exprimente similare cu oua. :) Stiu, mai recent, ca am vazut pe un canal “stiintific” o parte dintr-un documentar despre experiente “la limita mortii”, cu oameni care au fost in moarte clinica si s-au intors ...si intalniri cu lumea de “dincolo”... Unii dintre acesti oameni au fost monitorizati stiintific pe parcursul experientei lor si s-au facut constatari legate de modificarile din creier... (nu zic ca aceasta este calea “corecta”, sunt insa incercari ale stiintei de a intelege...)
Vorbind despre extra-senzorial si energii/ fortze de “deasupra” noastra, ...combinand “rationalul” cu “simtirile”, mi se pare probabil ca asemenea energii sau forme similare sa existe... Nu neaparat asa cum sunt descrise de cei care sustin ca le-au simtit, care oricum difera de la caz la caz, cu elemente comune uneori... Probabil ca unele descrieri si astfel de cazuri provin din imaginatie sau din puterea “gandului” (nu pun la socoteala escrocheriile)... Puterea gandului in sine poate fi o astfel de “energie”. Multe documentare, filme sustin chiar asta (mai nou, cunoscutul film-documentar “The Secret”, mai vechi am vazut documentare cu icoane facatoare de minuni sau cu oameni carora le apareau stigmate pe maini, fara nicio explicatie “logica”)... “Adevarul” este si el subiectiv... “Adevarul” tine de subiect in aceste cazuri si de pozitia/unghiul din care au perceput aceste “fortze” (sau din care le-au generat ei insisi)... Cred insa ca exista o parte de “adevar” care poate fi perceputa in mod similar de majoritatea dintre noi, pusi in aceeasi pozitie/unghi si aflati cam la acelasi “nivel”/ sau “stare”... Pe de alta parte, oamenii pot fi usor “manipulati”, tot pe aceeasi idee (a se vedea filmul “Iluzionistul”).

Vreau sa ma opresc aici cu acest subiect, ...care poate fi fara sfarsit...

Ca si concluzii ale mele, eu cred in evolutia omului si cred in evolutia “spiritului” (metafizicului) omului... Cred de asemenea in stiinta (intr-un sens mai larg) si in faptul ca cele doua converg la un anumit nivel superior... Cand zic “evolutia spiritului omului” nu ma refer la “reincarnare” (nu am o pozitie fata de acest subiect)... Ma refer la faptul ca la un moment dat, oamenii sau anumiti oameni, atat in trecut, cat si in prezent, au gasit/ gasesc anumite “puteri” sau “cai” (interioare sau exterioare, explicate sau neexplicate) prin care sa isi depaseasca conditia strict fizica... (ceva ce va fi “firesc” intr-un viitor, dar probabil nu foarte apropiat). De asemenea, cred in energii/fortze “imense” (dincolo de energiile “clasice”, precum cele ale planetelor, stelelor etc), ...cred in energii care sunt “constiente de sine” si care uneori se materializeaza, uneori nu... Energii/fortze care sunt de cand timpul (unele)... Timpul in sine poate fi o astfel de “energie” (constienta sau inconstienta de sine)... Dumnezeu, indiferent cum ne raportam la El si cum ni-L imaginam este o astfel de Fortza...
Nu stiu, dar strict in momentul acesta nu tind sa cred ca exista o fortza “absoluta”... Cred in interactiunea unor fortze “imense”, dar nu “absolute” si corelat cu aceasta cred ca nu poate exista un control “absolut”... (nici daca s-ar vrea)... “Lucrurile” (generic vorbind) au ajuns sa “evolueze” de la sine putere si chiar daca toate fortzele “imense” ar disparea (prin absurd sau nu), ar ramane fortze mici care ar continua... Nu cred in interdependenta “absoluta” a acestora fortze, ci doar relativa... Ce a generat toate aceste fortze la “inceput” (“inceputul inceputurilor”), cine este Creatorul? Cred ca sunt intrebari prost puse (unghiuri de vedere strict umane), pentru ca aceste “repere” – “inceputul” si “sfarsitul” – sunt doar repere umane...
Cred ca interactiunea dintre “fortze” este una “fireasca”, chiar si atunci cand apare “nefirescul”, “inexplicabilul”.
Cred ca “bine” sau “rau”, “perfect” sau “imperfect” sunt, de asemenea, concepte asociate modului de gandire omenesc. Sunt concepte insa “firesti”, si cu o mare influenta asupra gandirii si trairii umane, asa cum sunt este omul acum, concepte de care nu poate sa se desparta prea curand...
Cred ca omul, individul, trebuie sa se pozitioneze relativ stabil la un anumit nivel sau niveluri de gandire potrivit/potrivite lui, si in anumite “unghiuri de vedere” potrivite, adaptate, “corecte”. E bine si sa constientizeze aceasta, dupa caz... Nu e bine sa fie sau sa incerce sa fie “ce nu poate fi”...
Pe parcursul evolutiei sale, individul poate trece intre diferite niveluri (mai “mici” sau mai “mari”). Schimbarea intre diferite pozitii (mai ales “majore”) poate fi insotita de “incertitudine”, neliniste, neimpacare, neacceptare, ce pot avea efecte puternic “adverse” individului, destabilizare si pierderea reperelor... Schimbarea intre pozitii este generata de cauze diverse (interne sau externe)... Pot fi cauze precum evolutia si auto-constientizarea naturala, iubirea, pasiunea, boli, afectiuni, schimbari diverse din viata individului, “revelatii” sau pur si simplu “constructia” individului (in acelasi timp “cauza” si “suport”)... Unii se readapteaza usor sau schimbarea este deja in favoarea lor, altii se regasesc intr-o postura “pierduta”... In acele cazuri cred ca este foarte important sa “intelegi” ce se intampla (firesc sau nefiresc, logic sau ilogic), sa cauti si sa obtii “impacarea”... (care poate fi “acceptarea” sau care determina actiunile necesare unei schimbari/ repozitionari)...
Important este ca individul sa fie in pozitia “favorabila”... lui si evolutiei sale... Sfatul meu, pentru mine, pentru noi sau pentru cei aflati in “schimbare”, “neimpacati” sau care isi pun astfel de “probleme” este de a gasi “intelepciunea” necesara pentru a gasi pozitia, nivelul favorabil si “impacarea”...
Dupa cum spuneam, cred de asemena ca exista “fortze” (mai mici sau mai mari, interne sau externe, constiente sau inconstiente, firesti sau nefiresti...) care actioneaza in directii diferite in evolutia individului... Pot fi fortze asa-zis “pozitive” (in directia in care individul “vrea” sa evolueze) sau “fortze” asa-zis “negative” – “negatia” sensului in care individul evolueaza... Oricum “pozitiv” si “negativ” sunt concepte in functie de reperul la care se raporteaza... Iarasi, important pentru individ este sa gaseasca pozitia potrivita si orientarea potrivita a acestor forte... Ideal ar fi sa vina de la sine, ...sa aiba acest “dar”/capacitate naturala sau fortele sa fie orientate “natural” in sensul potrivit... Daca nu e asa, atunci este un pic mai complicat, ...dar nu imposibil... Toate “fortzele” pana la urma pot fi puse in slujba individului sau contrabalansate... E vorba de orientarea lor...

P.S.: exemple de fortze, mai mici sau mai mari, interne sau externe, indiferent de “cauza” si “context”, de “credibil” sau “in-credibil” ...si nu in sens limitativ: iubirea, pasiunea, ura, mania, energia interioara, timpul, fortzele “sistemului”/”societatii” (inclusiv din interactiuni), fortza gandului/ credintei, destinul/hazardul, fortele Pamantului, Lunii, planetelor, stelelor, universului, fortze/energii metafizice, Dumnezeu ... si lista poate continua... sau poate fi “transformata” in functie de alte unghiuri de vedere...